Atingere Neobișnuită.-[PAUZA].

Capitolul 7.

                    Capitolul 7.

       In momentul de fata chiar nu mai aveam absolut nici un cuvant de spus. Mereu am auzit in jurul meu,in comunitatea noastra ,ca cel care ti-a facut rau odata va avea si el parte de rau,poate chiar inzecit decat tine. Mereu auzeam ca a ajuta pe cineva care ti-a vrut raul e bine ,doar ca acel cineva nu iti va multumii niciodata. Chiar daca aveam de fel inima buna si iubeam sa ajut oamenii ,chiar si pe acei oameni care isi bateau joc de mine la liceu,astazi nu simteam acel sentiment. In acest moment ,iubeam sa imi vad dusmanul in pericol . Habar nu am de ce sunt asa si simt asta.

    Sangele curgea tot mai mult din trupul acelei matahale ,facand in jurul lui o balta de sange care parea ca nu se mai oprea din patat iarba verde, proaspat tunsa. Domnul Evans nu se oprea din a-l lovi pe acel individ care m-a asaltat acum ceva minute in urma. In ciuda faptului ca se auzeau gemete si tipete in jurul meu ,eu nu auzeam nimic. Doar priveam imaginea oribila din fata mea.

    Doi barbati se apropie cu pasi mari spre noi,luandu-l pe Domnul Evans de pe victima sa in momentul cand acestia ajung la el. Acesta foarte revoltat,vrea sa dea si in acestia ,dar se opri brusc. O voce sparta si putin moarta se auzi. Era vocea mea. Nici eu nu mi-o recunosteam. De ce reactioneaza asa? Asta era intrebarea cea mai mare.

  - Te rog... Te rog ,inceteaza. Nu...nu rezolvi nimic cu bataia,spun incet, uitandu-ma adanc in ochii lui care ma privesc de parca ar vrea sa ma omoare doar cu acea privire rece.

    Ma priveste o secunda ,dupa care isi intoarce privirea in alta parte , incepand sa isi stearga pumnul drept plin de sange. Incepe sa rada diabolic ,intorcandu-se iar la mine doar pentru a-mi arata dantura sa perfecta.

   - Deci vrei sa spui ca mai bine te lasam aici ,sa nu intervin? Pentru mine era tot acelasi rahat. Chit ca il lasam sa te violeze ,chit ca interveneam ,tot aia era pentru mine. Tot o usuratica esti,spune calm cu acel zambet pe fata. Tocmai m-a facut usuratica?

    - Scuza-ma ,dar eu nu sunt o usuratica. Nu stiu cine la cine i-a furat virginitatea... Spun dupa care ma ridic rapid de pe iarba moale si rece. Imi iau cartea , mergand glont in casa. Fara a mai da explicatii sau a mai saluta pe cineva din acest "palat" ,urc scarile si ma indrept spre camera mea,unde inchid usa cu cheia ,nu am nevoie se musafiri nepoftiti.

    Fara sa stiu sau sa vreau ,simt niste musafiri nedoriti pe obrajii mei. Un izbor nesfarsit de lacrimi sarate mi se preling in josul fetei,conturandu-mi perfect forma fetei.

    Ce am facut sa merit asta? De ce naiba plang ? Nu mai suport sa fiu captiva aici si sa fiu asaltata de toti,vrand sa ma "marcheze". Totul pare asa de ireal.Nu credeam vreodata ca o fata poate trai asa. Nu credeam ca o asemenea viata e macar posibila.

    Trebuie cumva sa imi inving frica aceasta si sa gasesc o portita de scapare. Trebuie sa plec de aici cu orice pret. Chiar daca imi e frica de Scott ,stiind ce mi-ar putea face daca afla de gandul meu de evadare,voi incerca sa trec peste asta si voi evada cumva.

    - Scumpo ,esti acolo? Glasul Mariei se aude incet de dupa usa din fata mea. Sa ii raspund? Ma va lua oare la intrebari? Ce aveam sa ii spun ... Sa ii spun ca era sa mi-o iau iar daca nu aparea "Domnul Supererou" ? Nu , mai bine tac.

   - Da , e tot ce spun eu. Linistea se asterne usor in incapere ,dar este sparta imediat de Maria.

   - Cina este gata. Pofteste la masa ,te rog !

    - Nu imi e foame ,multumesc mult pentru grija ,Maria.

   - Kim... te rog ,vino sa mananci. Trebuie sa iti fie foame ,nu ai mancat nimic de dimineata. Deschide usa! Zice Maria dupa care da usor cu palma in usa masiva din lemn.