Amnesia || Harry Styles

Capitolul 3

Ma aflam in curtea liceului, privindu-l.
Puteam sa vad cum Harry se distra cu toti ceilalti. Si toti ceilalti incercau sa se apropie de el. Janson a redevenit prietenul lui, iar Ramone incerca sa il faca sa se indragosteasca de ea, ceea ce cred ca e imposibil, pentru ca o ura inainte, dar...cum ramane cu mine ?
" Esti bine, Alex ?" M-am intors si l-am vazut pe Tom, unul dintre colegii de la ora de engleza.
" Sunt bine." Am spus, fara sa il privesc.
" Inceteaza cu aiurelile astea. Pot sa vad ca nu esti. Ce s-a int-oh.." A spus cand l-a vazut pe Harry cu ceilalti." Harry, nu-i asa ?"
Am dat din cap.
" E asa de ciudat..Inca nu pot sa cred ca nu isi aminteste de noi. Sau de tine, Alex. Imi pare rau."
" E okay, doar ca..nu inteleg. Uite cat de prietenos e cu ceilalti. Cu mine..a fost un nesimtit tot timpul asta,si am fost prietena lui cea mai buna, Tom , de ce se intampla acum toate astea ?" Am intrebat, simtind cum lacrimile ameninta sa apara.
" Hey, hey, va fi bine, crede-ma. E doar inceputul rahatului asta, lucrurile se vor rezolva de la sine."
" Asa sper.."
S-a uitat apoi in ochii mei si m-a imbratisat. A fost...dragut, cred..Adica, nu am mai vorbit niciodata inainte, eram doar simplii colegi.
Orele s-au terminat iar eu trebuia sa ma intorc acasa. De obicei ma intorceam cu Harry, dar acum trebuia sa ma obisnuiesc sa merg singura.
In timp ce ma apropiam de traversare, ma gandeam la tot. La viata mea fara el, fara sfaturile si imbratisarile lui Harry.
Nu am vazut ca o masina se apropia cu rapiditate de mine. Stiam ca probabil aveam sa mor, pentru ca pur si simplu nu ma puteam misca de acolo, era de parca impietrisem.
Apoi, deodata, cineva m-a prins de talie, si m-a tras inapoi pe trotuar.
Inima imi batea tare, si am cazut pe iarba, incercand sa imi reglez respiratia.
Persoana care ma salvase stătea chiar langa mine. Îi puteam vedea picioarele. Apoi mi-am ridicat capul si l-am vazut.
" H-Harry ?" Am intrebat, surprinsa. S-a uitat la mine cu o fata serioasa, dar nu a raspuns. " M-ai salvat."
" Da, ma rog. Nu ar fi trebuit sa o fac daca ai fi fost mai atenta. Esti asa o idioata."
" Poftim ?! Ce naiba e in neregula cu tine ?! Am fost cei mai buni prieteni, pentru numele lui Dumnezeu ! "
" Poate ca am fost !" A spus, apoi arata de parca incerca sa se gandeasca la ceva. " Dar acum nu mai suntem. Obisnuieste-te, Alex."
" Sunt surprinsa ca ti-ai amintit macar numele meu.."
" Am auzit oameni strigandu-te asa. Nu prea imi pasa de numele tau, ca sa fiu sincer."
" De ce te comporti asa ?"
" Doamne, esti a naibii de enervanta ! Pur si simplu nu te plac, nu te pot suporta!"
" Esti un nenorocit ! " Am spus, ridicandu-ma si fugind pana acasa, fara sa ma uit in urma.
Nu imi pasa ca am fost prieteni. Sau poate ca imi pasa..dar adevarul este ca el avea dreptate. Acum nu mai eram .
" Alex, de ce ai fata asta ?" A întrebat mama cand am intrat .
" S-a terminat, mama. El nu mai e prietenul meu ! " Am inceput sa plang iar ea m-a imbratisat, dar eu am fugit sus in camera mea.

Stateam pe patul meu, uitandu-ma la niște fotografii cu noi doi. Imi era dor de acele momente.
Niste ciocănituri s-au auzit in usa. Staim ca era mama. Ea e singura persoana care locuieste in casa asta in afară de mine. Asta e din cauza ca a divortat de tata cand eu aveam 14 ani, pentru ca a inselat-o. Nu prea ma deranjeaza ca a plecat. Oricum il uram.
" Alex, mama lui a murit !" A strigat din cealalta parte a usii.
Cand am auzit-o, am scapat fotografiile pe podea. Cum putea fi posibil ? Mama lui era tanara si sanatoasa.
Am fugit pana la usa si am deschis-o. Mama plangea. Era o prietena buna de-a mamei lui Harry. Am imbratisat-o si am incercat sa o calmez.
" Ce s-a intamplat ?" Am intrebat, inca socata.
" Ea a-a avut un accident de masina."
" Oh, Doamne..." Aveam lacrimi in ochi de asemenea. Nu stiam ce sa spun. Cum am spus mai inainte, eram complet socata. " Cum ai aflat ?"
" Am incercat sa o sun, sa o contactez pe Skype, dar menajera ei a raspuns si mi-a spus..Asculta, Alex, acum, mai mult ca niciodata , trebuie sa fii acolo pentru Harry. Inmormantarea ei va fi sambata la ora 16:00. Trebuie sa mergi cu el acolo. "
" In Spania ?!" Am intrebat surprinsa.
" Imi pare atat de rau ca nu pot veni cu tine, dar trebuie sa lucrez si nenorocitii aia nu imi vor da nici macar o zi libera. Tu stii ca mamei lui nu îi placea sa aiba prieteni de familie sau orice tip de relatie cu rudele ei. Noi suntem..noi suntem o excepție. Asa ca tu esti singura care poate merge cu el. Esti matura acum, ai 17 ani. Sunt sigura ca vei fi bine. Si il ai pe el, Alex. Va fi acolo pentru a te tine in siguranta. Aminteste-ti ca nu are pe nimeni acum. Doar prietenii de la scoala, si pe tine. Dar familia lui..nu mai e. Nu il poti parasi acum. Nu putem. " A inceput sa planga mai tare iar eu mi-am pus mainile pe spatele ei.
" Sigur, mama, voi merge cu el." Am spus intr-un final.
" Ar..ar mai fi o problema. El nu stie inca."
" Ce ?!"
" Da, nu suspecteaza nimic..Trebuie sa îi spunem cat mai repede posibil. Ce..ce s-a întâmplat astazi la scoala ?"
" A fost bine. Pritenii lui au redevenit prietenii lui."
" Oh, serios? "
" Da , dar..stii tu, intre mine si el nu s-a schimbat nimic. Nu cred ca voi mai fi prietena lui vreodata."
" Alex ! Nu spune asta, nu ma intrista si mai tare !"
" Imi pare rau,doar ca...il iubesc atat de mult, si urasc cand se comporta asa."
" A trecut doar o zi de la accident. Mai așteaptă. "
Am dat din cap si am mers in bucatarie pentru a-i aduce un pahar cu apa.
Se simtea foarte rau, din cauza pierderii Jenei. ( Mama lui Harry).

Dupa cateva minute, am decis ca trebuie sa îi spunem.
" Este acasa, nu-i asa ?" M-a intrebat mama.
" Asa cred."
" Nu stii sigur ? Nu v-ati intors impreuna ?"
" Mama, ti-am spus, nu ma vrea langa el. "
" Vom merge acolo si vom vedea." A oftat.

A bătut de 3 ori la usa lui, apoi am auzit niste pasi apropiindu-se. Harry a deschis usa si ne-a privit confuz.
" Harry, dragule. Nu iti amintesti de mine, nu-i asa ?" A intrebat mama.
" Ar trebui ?"
" Sunt mama lui Alex, Miranda. "
" Oh.." A spus si pentru o clipa, privirea lui s-a indreptat catre mine.
" Uite", a continuat mama, " am niste vesti proaste pentru tine. Trebuie sa fii tare . Imi pare foarte rau pentru ce s-a intamplat, Harry, dar..mama ta a murit...intr-un accident de masina."
Cand a auzit, si-a scapat cheile pe podea, si am putut sa vad lacrimi in ochii lui. Era un moment îngrozitor pentru el. Doar..ingrozitor. Si pentru mine de altfel, pentru ca el se simtea oribil, si imi transmitea acel sentiment.
Si-a iubit parintii atat de mult, si acum..ramasese orfan.
" Nu, n-nu e adevarat ! " A țipat la noi, incepand sa planga.
" Imi pare rau, Harry, chiar imi pare, dar e adevărat. " A spus mama. " Stiu ca nu ai putut vorbi cu ea recent, si imi pare atat de rau pentru accidentul tau, dar..sunt sigura ca Jena ar vrea ca tu sa fii puternic. Noi vrem sa fii. Suntem aici pentru tine."
" Cum ?! Cum a.."
" Un accident de masina."
" De unde stii asta !? "
" Menajera ei mi-a spus, Harry. Imi pare rau, noi vrem sa te ajutam."
Am vrut sa il imbratisez, dar nu m-a lasat. Era atat de nervos si de trist..
" Nu va vreau ajutorul ! La dracu, va urasc ! " A strigat si a trantit usa.
" Alex, se simte ingrozitor.." A spus mama, iar eu am aprobat, complet surprinsa de gestul lui. Urma sa fie terbil de greu pentru el . S-au întâmplat mult prea multe .