Harap-Alb:Caracterizare

Basmul este specia literară a genului epic de dimensiuni medii, cu un număr mare de personaje reale sau fantastice, purtătoare ale unor valori simbolice:binele şi răul.
"Povestea lui Harap-Alb" este un basm pentru că timpul şi spațiul sunt neprecizate, nelimitate; identificăm motive specifice; personaje pozitive(Harap-Alb), negative(Spânul), fantastice(Sfânta Duminică); animale personificate(calul) şi obiectele magice(apă vie şi apă moartă).
Titlul operei este foarte sugestiv.Acesta avertizează lectorul cu privire la mesajul narativ transmis:viața protagonistului,drumul parcurs din stadiul de novice la cel inițial.În titlu regăsim numele personajului, acesta fiind personaj eponim.
Tema textului este lupta dintre bine şi rău, iar motivele literare sunt:motivul împăratului fără urmaşi, motivul mezinului, motivul probelor şi obstacolelor, motivul călătoriei, motivul cifrelor magice şi motivul căsătoriei.În text, avem ca şi date despre locul acțiunii următoarele cuvinte:"odată", "într-o țară", "într-o altă țară", "la poalele unui codru", "un pod peste o apă mare".
Perspectiva narativă este specifică:narațiunea la persoana a-III-a este realizată de un narator omniscient, dar nu întotdeauna obiectiv, deoarece intervine prin comentarii adresate cititorului, ca de exemplu:"Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog să ascultați".
Personajul principal al basmului cult"Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este Harap-Alb, acesta ilustrează tipul tânărului neinițiat şi naiv, care trebuie să parcurgă drumul spre maturizare.
Deşi este personajul principal al unui basm, Harap-Alb nu are puteri supranaturale.El este un personaj pozitiv şi eponim, ilustrând binele din basm, fiind prezentat într-o manieră realistă:acesta era cinstit şi sincer, tânăr şi naiv, milostiv şi sensibil, respectuos şi impulsiv.
Numele său reprezintă alăturarea a doi termeni opuşi:Harap(om cu pielea neagră, sclav) şi Alb(nobil, pur).Această alăturare poate reprezenta destinul său, ajuns din sclav al Spânului, împărat.Însă numele i-a fost oferit de Spân ca o ironie privind decăderea sa socială, ajuns din fiu de crai în "pielea" sclavului.
Portretul moral care rezultă în urma caracterizării realizate de către alte personaje este amplu şi ne oferă o imagine mai bună asupra fiului de crai, care reprezintă motivul mezinului care duce la parcurgerea unui drum inițiatic, presărat cu probe şi obstacole.Bătrâna care-l ajută să-şi hotărască şi să-şi pregătească plecarea i se adresează cu "luminate crăişor", fiind convinsă că tânărul are un destin strălucit pe care trebuie să-l împlinească prin luptă şi muncă.
Tot alte personaje îi completează calitățile sufleteşti, întrucât acesta îşi arată milostenia față de furnici şi albine, de care este apreciat "eşti aşa de bun" şi totodată el este recompensat cu ajutorul acestora.Verişoarele sale, fetele împăratului Verde, care îi recunosc calitățile care se potrivesc cu identitatea sa adevărată de fiu de crai:"Harap Alb, sluga lui, are o înfățişare mult mai plăcută şi seamănă a fi mult mai omenos".
Harap-Alb este caracterizat direct de către autor, dar şi de alte personaje.Însă cele mai multe trăsături ale sale reies din atitudinea sa, din limbajul său, din numele pe care-l poartă şi din frământările sufleteşti pe care le are.
Naratorul îi evidențiază încă de la început lipsa de experiență şi naivitate, prin sintagma:"boboc în felul său".Acest lucru ne este subliniat şi prin intermediul autocaracterizării, fiul craiului mărturisind Spânului că:"din copilăria mea sunt desprins de a asculta de tata".
Relația cu celelalte personaje dezvăluie şi ea caracterul nobil al lui Harap-Alb.El este respectuos şi supus față de tatăl său, şi spre deosebire de frații săi, el îl roagă pe acesta modest să-l lase şi pe el să-şi încerce norocul.Tânărul o ascultă pe Sfânta Duminică şi o respectă datorită experienței şi înțelepciunii acesteia.
Harap-Alb este un prieten bun, tovarăş înțelegător pentru cele cinci personaje fantastice, fiind conştient de ajutorul neprețuit ce i se oferă.
Răutatea Spânului îl pune în situații dificile pe Harap-Alb, mai întâi preluându-i identitatea prin proba fântânii, apoi supunându-l la o serie de probe.Prin urmare, Spânul este întruchiparea răului, având şi rolul inițiatorului, cum afirmă şi calul năzdrăvan:"un rău necesar".
Una dintre secvențele reprezentative pentru personalitatea personajului este întâlnirea cu Spânul, însă datorită naivității sale intră în tovărăşie cu el.Acesta îl transformă din fiu de crai în sclav, fiind botezat "Harap-Alb".
A doua secvență reprezentativă este întâlnirea cu omul roş, care este un alt pericol de care ar fi trebuit să se ferească, aşa cum îl sfătuieşe tatăl său.Harap-Alb are capacitatea de a-şi face prieteni adevărați care să-l ajute în orice împrejurare dificilă a vieții sale, aceştia folosindu-şi tocmai trăsăturile dominante, devenite adevărate talente.
În opinia mea, Harap-Alb este un bun exemplu uman, deoarece defectele sale nu sunt nici mari şi nici puține, iar calitățile sale sunt mai mult decât suficiente.
Sper că am fost de ajutor şi data aceasta :D