Amnesia || Harry Styles

Capitolul 7

Restul saptamanii a trecut destul de repede. Harry nu a mai venit la școală, dar urma sa vina incepand de saptamana viitoare.
Inca ma simțeam rau pentru el, dar el parea sa fie într-o stare mai buna.

Era vineri. Urma sa plecam din țară sambata, iar eu eram foarte stresata. Inca nu eram într-o relatie buna cu Harry, dar ma obișnuisem. Ne certam aproape tot timpul, devenise deja un hobby pentru noi.

Dupa școală m-am întors acasa, si l-am gasit pe Harry tolanit pe fotoliul meu. Din nou..
" Harry, du-te dracu'." Am spus.
" Ce ? Alex e nervoasa pentru ca nu poate sta pe fotoliul ei favorit ? O, doamne, asta e teribil !" A spus cu o voce de bebelus si tot ce voiam sa fac era sa îl pleznesc.
" Harry, doar da-te jos ! Am mai vorbit despre asta. E casa mea si fotoliul meu. Sunt singura persoana care poate sta acolo."
" Scuza-ma, Alex,dar tu ai vorbit. Eu nici macar nu te-am ascultat. Pot sa stau aici cand vreau, iar tu nu ma poti opri."
" Harry, pentru numele lui Dumnezeu, te-am lasat sa stai acolo înainte pentru ca te simțeai rau, dar acum esti atat de enervant ! Doar da-te naibii jos !"
" Obliga-ma."
M-am uitat la el confuza. Avea un zambet ciudat pe fata.
Am oftat si m-am apropiat de el.
" Harry, asta e ultima ta sansa. Ridica-te."
" Alex, asta e ultima data cand iți zic : obliga-ma."
" Pana aici !" Am spus si am sarit pe el, incercand sa il imping de pe fotoliu, dar nici macar nu se clintea.
" Da-te jos de pe mine !!!" A tipat.
" O s-o fac, cand te vei ridica de pe fotoliu !"
" Nu ma pot ridica daca esti cocoțată pe mine, Alex !"
" Dar o vei face daca ma voi da jos ?"
" Da, haide odata !"
Am vrut sa ma ridic, dar mi-a prins talia si a început sa ma gâdile.
" Inceteaza, idiotule !" Am tipat la el, dar nu s-a oprit.
" Asta e pentru ca ai fost o egoista teribila si nu m-ai lasat sa stau pe fotoliul tau nenorocit !"
" Ok, ok, o sa te las, d-doar da-mi drumul! " Am încercat sa îl împing, dar a continuat sa ma gâdile.
Corpul lui era acum peste al meu si nu puteam face nimic pentru a ma elibera.
Cand am crezut ca urma sa mor de ras din cauza lui, s-a oprit si s-a uitat fix în ochii mei .
" Ce ?" Am spus. Nu a raspuns, dar continua sa se holbeze la mine.
" Harry, ce s-a întâmplat "
" Tu doar..arati diferit." A raspuns într-un final.
" Ce vrei sa spui? "
" Arati mai rau ca niciodata."
" Ugh, esti asa un idiot."
A inceput sa rada iar eu aveam de gand sa îi dau o palma, dar m-am oprit cand am auzit usa casei deschizandu-se.
Ne-am întors capetele spre ea si am vazut-o pe mama intrand.
" Intrerup ceva ?" A întrebat zambind.
" Ce ? Nu !" Eu si Harry am spus, iar el s-a ridicat de pe mine, începând sa își aranjeze tricoul.
" Fraiero." A soptit.
" Fraierule." Am raspuns.
" Harry, Alex, maine va trebui sa plecati. " A început mama sa vorbeasca. " Deci..va trebui sa începeți sa va faceti bagajele si sa va pregatiti."
Puteam sa vad cum expresia de pe fata lui Harry s-a schimbat. Era trist.
" Mama, ai venit mai devreme astăzi." Am spus, vrand sa schimb subiectul.
" Da, am luat o pauza si Lisa mi-a luat locul." Lisa era de asemenea un chirurg, una dintre prietenele mamei de la spital. " Uitati, veti sta la Tiffany, ea e una din prietenele mele din Spania. "
" Ai priteni în Spania ?!"
" Pai, de fapt..e singura mea prietena de acolo, în afara de mama lui Harry. Ea a fost prietena mea cea mai buna, pana cand s-a mutat acolo si am incetat sa vorbim."
" Oh..nu mi-ai povestit niciodată despre ea."
" Nu am vrut sa îmi amintesc. A fost foarte greu pentru mine sa stiu ca va pleca pentru totdeauna. "
" Imi pare rau."
" E in regula, are viața ei acum, iar eu o am pe-a mea. Si o iubesc. Oricum, am vorbit cu ea ieri, si va fi foarte fericita sa va aiba in casa ei. Va fi la aeroport maine la 6 seara, cand veti ajunge în Spania."
" Cum o s-o recunoastem ?" A întrebat Harry.
" Pai, are parul violet, ochi albastri si e destul de înaltă. Va fi usor sa va dati seama cine e."
" Ok atunci, cred ca voi merge sa-mi fac bagajele." Am spus.
" Nu uitați, zborul este mâine la 14:00. O sa va duc eu pana la aeroport la 12 si de acolo voi pleca la spital. Chiar îmi pare rau ca nu pot veni cu voi, dar ei chiar au nevoie de mine."
" E in regula, mama, vom fi bine." Am zambit si am îmbrățișat-o.
" Sunt atat de mandra de tine. Harry, vei avea grija de ea, da ? Ai 18 ani, iar ea are numai 17."
" Mama, nu mai sunt un copil. In plus, nu e decat un an diferenta intre noi."
" Alex, el e un baiat."
" Si ce daca ?! Nu e ca si cum as-"
" Voi avea grija de ea, doamna Jefferson." Harry m-a întrerupt, si am fost cu adevarat surprinsa sa îl aud spunand acele lucruri. Credeam ca avea sa fie enervat de rugamintea mamei. Sunt sigura ca nu vorbise serios. Avea sa uite de existenta mea imediat dupa ce mama urma sa plece.
" Multumesc, Harry. Esti un baiat asa de bun...Acum, voi doi, mergeti si faceti-va bagajele ! "
Am mers in camerele noastre si am inceput sa impachetam.
Nu ma puteam opri din a ma gandi la fata lui Harry cand a auzit de calatoria pana în Spania. Nu eram sigura daca a avut reacția aceea din cauza mamei lui, sau din cauza mea. Pentru ca trebuia sa merg cu el...

Dupa ce am terminat de impachetat, m-am intins in pat si am pornit televizorul.
Am fost surprinsa sa vad filmul meu preferat pe ecran. White chicks. Iubesc comedia aia ! Obisnuiam sa ma uit la ea împreună cu Harry tot timpul. Era si filmul lui preferat. Ar trebui sa isi aminteasca de el, a aparut acum 4 ani.

Eram captivata de film, cand am auzit niste batai in usa.
" Am terminat deja de impachetat, mama!
Bataile nu s-au oprit.
" Mama, ce e ? Ma uit la un film !"
" Doamne, nu e mama ta ! " Asta a fost vocea lui Harry. Parea nervos si nelinistit.
" Esti ok?" Am intrebat, ridicandu-ma.
" Doar...deschide usa aia nenorocita, Alex !'
" O-kay, vin acum !"
Am fugit la usa si am deschis-o. Statea in fata mea cu o privire panicata.
" Harry ? Ce s-a întâmplat? Niciodata nu ai venit in camera mea." Am spus, cu adevarat confuza.
" Ai de gand sa ma lasi sa intru ?"
" Uhm, da, sigur. "
A intrat si s-a asezat pe patul meu. Nu stiam exact ce ar fi trebuit sa fac, asa ca am inchis usa si m-am uitat la el.
" Harry, ce-"
" Uite, asta e prima si ultima oară cand intru aici, in caz ca voiai sa stii "
" Bine, bine, treci la subiect."
" Eu..eram doar..adica sunt..Eu-"
" Calmeaza-te."
" Îmi e frica."
" Frica ? De ce ?"
" Nu stiu...sa o vad pe ea acolo, la înmormântare...Doar.., imi e atat de dor de ea !" A inceput sa planga si si-a acoperit fata cu mainile. Se simțea mai rau decat am crezut.
" Hey, hey, totul e bine, e normal sa te simti asa. " Am spus si m-am asezat langa el. " Chiar daca nu i-ai aratat asta, sunt sigura ca stia cat de mult o iubeai. De fapt, sunt sigura ca stie asta."
" C-ce ?"
" Ea inca traieste. Poate ca nu o poti vedea, dar-"
" O sa-mi spui ca traieste in inima mea acum ?"
" Si acolo." Am zambit. " Dar ea e aici, cu tine. Singura diferenta e ca e un spirit acum. "
" Crezi in asa ceva ?"
" Bineînțeles. Ea nu te-a parasit, Harry. Va fi cu tine mereu. Si..adevarul e ca toata lumea moare odata si odata. E natura umana. Eu o sa mor într-o zi. Tu la fel. Dar nu trebuie sa ne gandim la asta. Trebuie sa traim prezentul. E un clișee, crede-ma, stiu. Dar este adevărul. La înmormântare...vei fi trist, e normal. E mama ta. Dar trebuie sa înțelegi ca nu e sfarsitul lumii. Trebuie sa treci peste asta."
" Tu..vorbesti de parca ceva asemanator ti s-a întâmplat si ție. " A spus într-un final si am zambit. " Ei bine...nu exact la fel. Dar, anul trecut, ma plimbam cu tine si cainele meu, Ben, prin oras. El a scapat din lesa si a fugit. Am incercat sa il prindem, dar era deja prea tarziu. O masina-"
" Asta e asa o prostie ! Viata ... Nu trebuie sa continui, am înțeles ce s-a întâmplat dupa. Îmi pare rau, Alex."
" E ok, sunt bine acum. "
" De ce trebuie sa trăim daca o sa murim pana la urma ?"
" Nu stiu, dar trebuie sa ne obisnuim cu asta. E viata."
" Atunci viata e o mare aberatie."
Am început sa radem si apoi ne-am uitat unul la celalalt pentru un timp, fara sa vorbim.
" Deci, banuiesc ca ar trebui sa iti multumesc pentru a doua oară, Alex." A spus si am zambit.
" Nu trebuie. Ti-am spus ca sunt aici pentru tine, oricand ai nevoie. "
" Dar nu uita ca încă-"
" Da, stiu, încă ma urasti."
" Exact."
" Si eu te urasc."
" Serios ? Nu prea pari."
" Da, pentru ca încerc sa fiu de treaba. Dar tot as vrea sa te pocnesc acum."
" Ratato."
" Idiotule."
" Fraiero."
" Porcule !"
A început sa rada, iar eu m-am întins pe pat.
" Harry ?"
" Hm?"
" Arati ca un copil retardat."
" Taci din gura. Tu arati ca o veverita beata."
" Poate ca sunt o veverita beata."
" Esti asa ciudata."
" Stiu..."
" Bine, pai...cred ca o sa merg în camera mea acum."
" Ok atunci, ne vedem maine."
" Noapte buna, Alex."
" Noapte buna, Harry."