Amnesia || Harry Styles

Capitolul 8

" Haide,Alex, e aproape 11, vino jos la masa !" Am auzit vocea mamei si m-am trezit. Doamne, am dormit prea mult.
M-am spalat pe fata si pe dinti si am fugit în bucatarie. Harry era deja acolo.
" Clatite.." Am spus si am zambit, amintindu-mi de ziua în care am facut clatite si cu el.
M-am asezat langa Harry si am început sa mananc.
" Mai bine v-ati grabi, trebuie sa plecam în 45 de minute." A spus mama si am dat din cap. Harry nici macar nu a terminat de mancat. Era trist, se vedea asta. Si poate..speriat. Chiar daca am vorbit cu el noaptea trecuta.
Dupa ce am terminat, am fugit sus sa ma îmbrac, la fel si el.
In aproximativ 40 de minute eram jos, uitandu-ma la Tv cu el si asteptand-o pe mama sa spuna " Sa mergem !"

" Bun, sa mergem copii !" Si..a spus-o.
Ne-am urcat în masina si am plecat la aeroport.
După doua ore plictisitoare de asteptat, in sfarsit puteam pleca.
" Ok, huh...o sa-mi fie dor de voi. De amandoi. Alex, nu uita, Tiffany are par violet, ochi albastri, si-"
" Da, mama, stiu. Nu iti face griji, o s-o gasim noi."
" Bun atunci. Oh, si nu uitati, zborul vostru înapoi în New York este-
" Luni la 12:00, Tiffany ne va duce la aeroport la 10, vom fi înapoi in America la 16:00. Nu vom merge la scoala in ziua aia, pentru ca deja ai vorbit cu directorul principal."
" Întocmai. Si, va voi astepta la aeroport . Imi va fi dor de voi.."
" Ai mai spus asta. Si noua de tine, mama. Nu te îngrijora, vom fi bine."
" Sunt atat de mandra de tine. Si am încredere in tine,Harry, nu o lasa pe Alex sa se raneasca, te rog, ai grija de ea."
" Voi avea,doamna Jeffrerson. Oricum, Alex e o fata mare, nu cred ca va avea probleme. "
In sfarsit, ea chiar trebuia sa auda asta si de la alticineva in afara de mine.
" Stiu, dar...e atat de fragila si..uh, nu mai conteaza, se face tarziu, trebuie sa plecati acum. Nu uitati ca va iubesc mult !"
Ne-a îmbrățișat si s-a intors la masina.
" Pa, mama, si eu te iubesc !" Am raspuns.
" La revedere,doamna Jeffrerson! " A strigat Harry si am urcat in avion.
Inca nu puteam sa îmi dau seama ce era in neregula. Harry parea mai nervos ca înainte.
" Harry ?"
" Ce ?!"
" Doamne, calmeaza-te, ce s-a intamplat ?"
" Ce vrei sa zici ?"
" Pai, te comporti ciudat încă de dimineata. Este cumva din cauza-"
" Nu trebuie sa iti dau tie explicatii."
" O-kay, doar intrebam."
Stiam ca urma sa se comporte asa. Nu s-a schimbat deloc.
Minutele treceau si avionul a început sa se miste. Harry arata terifiat. Si-a inchis ochii si si-a strans pumnii. Oh, doamne...
" Harry, ti-e frica de avioane !"
" Taci, Alex !"
" Deci, asta era, nu-i asa ? Îți era frica in tot timpul asta. Harry, este-"
" Doar taci dracului din gura, ok ?! Nu mi-e frica de avioane !"
" Atunci de ce te comporti asa ?!"
" Imi e..doar frica de zbor. "
" E acelasi lucru."
" Doar opreste-te din vorbit. Ma enerveaza si...oh, doamne..."
Avionul a început sa zboare si aparent, Harry murea de frica.
" Uite, Harry, daca nu iti deschizi ochii, nu o sa scapi niciodata de fobia asta. Doar deschide-i. Nu o sa se întâmple nimic rau."
" Nu."
" Partea asta e cea mai rea, dar dupa ce vom trece de primii 20 de metri o sa-"
" Stiu ce se intampla dupa, Alex, sunt doar..doar nu vreau sa-i deschid acum."
" Dar trebuie, pentru ca am ceva foarte important sa iti spun. Si trebuie sa ti-o spun acum."
" Daca o sa-i deschid, o sa ma lasi in pace ?!"
" Dap. Fara îndoială. "
" La naiba, bine, fie ! Ce e ?" Si-a deschis ochii si s-a uitat la mine.
" Arati ca naiba astazi."
" Pai, tu arati în continuare ca o veverița beata."
" Deci banuiesc ca arat ca ieri atunci. "
" Dap."
Am început sa radem si in sfarsit s-a mai relaxat.
" Vezi ? Nu e asa rau." Am spus.
" De fapt, este, dar fata ta m-a ajutat sa uit de 'fobia' mea."
" Oh, este un compliment ?"
" Daca faptul ca fata ta arata ingrozitor este un compliment pentru tine, atunci da."
" Touché, domnule Styles."

Dupa cateva minute am adormit si aparent am dormit pe tot parcursul zborului, pentru ca am fost trezita de idiotul ala ca sa ies din avion. Da, vorbesc despre Harry.
" Deci, ochii violet si par albastru ?" A intrebat.
" Esti asa prost."
" Ce naiba, Alex ?"
" Par violet si ochi albastri."
" Tot aia."
" Da, sigur.."
" Uite, cred ca am gasit-o."
A spus si a aratat catre o persoana. Da, avea dreptate. Aceea era Tiffany. A venit la noi si ne-a îmbrățișat. Era chiar foarte înaltă . Si parul ei era...wow. Arata super ! Deja îmi placea de ea.
" Oh, doamne, Alex, esti superba!" A exclamat.
" Da, în întuneric. " A soptit Harry.
" Taci , fata de cal ! Si multumesc,domnișoara-"
" Nu, nu, îmi poti spune Tiffany."
" Oh, okay atunci, multumesc Tiffany."
" Deci, Harry, îmi pare foarte rau pentru pierderea ta, mama lui Alex mi-a spus cat de mult ai iubit-"
" O iubesc."
" O iubesti pe Jena.."
" E bine, voi fi bine, doar am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu asta."
" Oh, da, sigur...Bun si, va e foame ? Vreti sa mergem la un restaurant sau-"
" Nu !" Eu si Harry am spus in acelasi timp. Ne-am uitat unul la altul, dar nu am zis nimic legat de asta. Amandoi uram restaurantele, deci cred ca era normal sa spunem acelasi lucru in acelasi timp.
" O-kay, deci nu vreti la restaurant. Atunci putem merge la mine, si o sa mancam niste lazagna, va place ideea?"
Am dat din cap satisfacuti de idee si am urcat in masina. Spania era cu adevarat frumoasa. Era o atmosfera calma acolo, si oamenii pareau draguti .