Amnesia || Harry Styles

Capitolul 10

  Cu cat ne apropiam mai mult de cimitir, cu atat  mai rau se simtea Harry.
" Hey, esti bine ?" Am întrebat. 
" Nu mai vorbi. Ma doare capul."
" Uite, ia o aspirina." A spus Tiffany si i-a întins o pastiluta.
" Nu vreau o-"
"O sa iei aspirina, Harry, daca vrei sa te simți bine la ceremonie !"
" Cum as putea sa ma simt bine ?!"
"  Sanatos. Am vrut sa spun sanatos."
A oftat si a luat pastila, apoi am continuat sa mergem.
  Cand in sfarsit am ajuns, am fost surprinsa sa vad mai mult de 10 persoane acolo. Erau probabil prietenii Jenei de la munca, sau ceva.
" Cine sunt oamenii astia ?" A întrebat Harry.
" Uitati, sicriul !" Am exclamat, vazand cum un tanar barbat cara un sicriu împreună cu alți câțiva barbati.
  Nu a raspuns nimeni. Harry a deschis usa masinii si a iesit. La fel am facut si eu si Tiffany, cand am vazut un alt barbat apropiindu-se de noi. Nu era prea batran, parea sa aibe in jur de 45 de ani.
" Oh, tu trebuie sa fii Harry, nu-i asa?" A spus.  "Mama ta mi-a spus foarte multe despre tine."
" Cine esti tu ?" A întrebat Harry.
" Eu sunt Arthur..eu si mama ta am fost-"
" Ati fost ce ?!"
" Am..fost împreună."
" Spune-mi te rog ca glumeste.." Mi-a șoptit,dar nu îi puteam spune asta.
" Harry, calmează-te-"
" Nu, Arthur, sau care dracu e numele tau, nu vreau sa ma calmez ! Mama mea are un soț! "
" Dar e mort !"
  Ce am vazut dupa asta m-a socat. Harry parea furios. L-a lovit pe Arthur atat de tare în față, încât s-a prabusit pe pamant.
" Harry !" Tiffany a tipat la el, dar el nu a raspuns.
  Arthur s-a ridicat într-un final si a inceput sa își aranjeze costumul.
" Foarte bine, Harry. Voi pleca. Vad ca nu prea ma pla-"
" Esti un nimic ! Pleaca odata de aici !"
" Harry, linișteste-te." Am spus, punandu-mi mana pe umarul lui, dar a respins-o.
" Nu vreau sa ma linistesc , nu înțelegeți ?! A fost cu el tot timpul asta, Alex !"
  Nu stiam ce sa spun. Toata lumea se uita la noi, surprinsa. Oamenii cu sicriul l-au lasat jos, doar ca sa priveasca scena. Era un dezastru.
  Arthur nu a mai spus nimic altceva. A intrat in masina lui si a parasit cimitirul.
" Harry, mama ta a fost aici si..tatal tau tocmai în America. Era evident ca nu aveau sa mai fie împreună. " A spus Tiffany.
" Nu ! Nu era ! Credeam ca l-a iubit pe tata ! Dar ne-a parasit si-"
" Tinere, ce încerci sa demonstrezi ?" Unul dintre oamenii din spate a întrebat. " Nu poti sa întorci timpul înapoi ! Faptele sunt fapte si au fost deja comise !"
" Cine esti tu ?! " A întrebat Harry, deja bulversat de toti oamenii necunoscuti din jurul lui.
" Sunt seful mamei tale. Vezi tu, toti cei de aici sunt partenerii mamei tale de la munca si unii prieteni noi. " Deci am avut dreptate. " A fost o persoana minunata, Harry. Ne-a povestit despre tine, despre faptul ca esti un fiu extraordinar.  A parasit tara doar ca sa te ajute. Dar nu avea sa se mai întoarcă.  Asta e pentru ca avea o viata mai buna aici. A inceput o noua viata aici. Poate ca faptele ei nu sunt tocmai favorabile, dar tu nu esti într-o pozitie potrivita sa o judeci. Cel putin nu acum. Imi pare rau sa iti reamintesc,  dar e moarta. Si chiar daca nu îi poti înțelege deciziile, nu poti face nimic ca sa le schimbi acum. Femeia aceasta-"
" Tiffany."
" Tiffany, are dreptate. Parintii tai nu aveau sa mai fie impreuna. Stiu ca e greu pentru tine, dar..trebuie sa fii puternic, baiete. "
" Are dreptate, Harry..te rog stai calm." A soptit Tiffany.
  M-am uitat la el. Era devastat. Chiar îmi parea rau pentru el.
  Intr-un final, spre surprinderea tuturor, a aprobat din cap si evenimentul a început.
  Nici macar nu pot descrie tristetea de pe chipurile celorlalti. Chiar si eu ma simteam oribil.
  In final, cu totii am pus niste flori pe mormantul Jenei si l-am lasat pe Harry singur .

  Am fost surprinsa ca nu a plans deloc. Avea lacrimi în ochi tot timpul, dar nu plangea.
" E timpul sa mergem, copii !" A spus Tiffany.
  Am mers la ea, dar Harry încă mai stătea langa mormantul Jenei.
" Harry ?" Am intrebat amandoua, dar nu a raspuns.
" O sa vorbesc cu el." Am spus si am mers la el, puanandu-i mana pe umar. De data asta nu a mai respins-o. Parea ca nici macar nu îmi putea observa prezenta.
" Harry, te simti bine ?" Am întrebat.
" Sunt obosit."
" Ok, vom merge acum acasa, poti sa te odihnesti cand ajungem. Haide !"
" Nu vreau sa merg acasa ! Nu sunt..atat de obosit. Doar..lasa-ma în pace." A spus si s-a îndreptat spre iesirea cimitirului.
" Harry, ce faci ?" A intrebat Tiffany.
" Vreau sa ies de aici!"
" Dar trebuie sa ne întoarcem! " Am intervenit.
  Nu m-a ascultat. Pur si simplu..a plecat.
  Am vrut sa merg dupa el,dar Tiffany m-a oprit.
" Nu..doar lasa-l sa plece. Are nevoie de o scapare."
" Dar..Tiffany,el-"
" Alex, va fi bine. "
" Stie cum sa se întoarcă? "
" Desigur ca stie. Doar e baiat mare, nu-i asa ?" A spus si amandoua am început sa radem.
  Asta era de fapt adevarul. Teoretic era deja un barbat, avea 18 ani, asa ca putea face tot ce dorea.
  Eu si Tiffany ne-am întors acasa, si am început sa ne uitam la televizor . Nu era cel mai bun lucru de facut dupa o înmormântare, dar ne putea face sa ne simtim putin mai bine.
  Dupa cateva minute bune, am decis sa întrerup tacerea.
" Deci, Tiffany, unde crezi ca e ?"
" Harry ? Probabil a mers sa se plimbe putin."
"  Atunci a fost..sa se plimbe, de mult timp. Daca i s-a întâmplat ceva? "
" Alex, nu te mai îngrijora atat de mult pentru el. Va fi bine. Ti-am mai spus asta deja. E trist acum, pot sa vad asta. Asa ca are nevoie de putina relaxare. Trebuie doar sa îi acordam spatiul necesar. Si timpul , de asemenea."
" Da..ai dreptate."