Capitolul 1

17 1 0
                                    

Acel moment când crezi ca ți s-a îndeplinit dorința. Ca ai găsit pe cineva sa iti aline sufletul. Sa ai pe cineva care sa fie mereu cu tine la bine și la greu. Acel cineva sa te tina în brațe sa te sărute de parcă s-ar sfârșii lumea acea alinare că te iubeste. Asta am crezut și eu acum 3 ani.
*************************************

Deci așa o sa încep liceul eu fata timida din spate care nu vorbește cu nimeni și ceilalți rad și se bucura de un nou început în viața. Eu nu pot sa fac asta, de când părinții au murit intr-un accident grav de mașină numai sunt acea persoana vesela, nu mai pot sa fiu. Totul s-a schimbat, acum știu cine este fiecare în parte pot sa îl citesc ca pe o carte. Fiecare vrea faima sau bani, sau chiar un suflet firav care sa il distrugă cu prima ocazie. Urăsc oamenii ăstia. Dar se pare ca am uitat sa mă prezint eu sunt Anabelle am 15 ani am un frate mai mare care sta cu mine de când cu accidentul și îl iubesc. Cam atat pot sa zic despre mine nu sunt multe lucruri... dar nu îți trebuie multe lucruri sa cunoști o persoana.
*******************************************
Clopoțelul s-a auzit. Și o fata bruneta bine îmbrăcată se uita prin clasa. Avea o rochiță alba din dantela pe ea și niște pantofi pot sa spun de acum ca are părinții foarte bogați și poate este și un pic răsfățată dar cred ca este o fata prietenoasa. O doamne și se pare ca vine încoace nu nu nu nu.. de ce nu mi-am pus eu ghiozdanul pe celălalt scaun. Îmi mut privirea înapoi spre cartea care o am deschisa în fata și încerc sa mă fac ca citesc poate va pleca.
-Bună. E liber locul acesta?
Dar nu a plecat... îmi ridic fata din carte și spun:
-Umm... Da este liber.
Acum din apropiere se vede ca e foarte frumoasa și are un corp de invidiat.
-Cum te numesti? imi spune bruneta
- Ăăăă... eu?
- Da tu. îmi spune ea chicotind
- Anabelle.. dar toată lumea îmi spune Bella
- Ce nume frumos! Pe mine mă cheamă Erica. Ce citești?
- Ă asta? Este doar o carte de la biblioteca.
- Cred ca este foarte interesanta...
-Da este..
- Văd ca Ți-ai făcut curaj sa vorbești cu mine credema nu te mananc.
- Știu.... încep sa rad. Dar eu dacă nu cunosc acea persoana sunt foarte timida cu ea...
- Știi ce cred eu? Îmi spune ea
-Ce crezi? îi spun eu foarte curioasa
- O sa devenim cele mai bune prietene!! îmi spune aproape țipând.
Dar înainte sa spun și eu ceva apare profesorul în clasa.
-Bună ziua copii.
-Bună ziua domnule profesor! spunem toți în cor.
-Bine ați veni la liceul nostru. Eu sunt domnul Stuart și o sa va predau literatura.
**********************************

După ce s-a terminat ora Erica insista sa mergem la mine acasă sa îl cunoască pe fratele meu și sa îmi vadă neapărat dulapul cu haine. Foarte amuzanta fata aceasta ce sa spun. Dar pentru câteva momente m-am uitat în jos și normal cum eu sunt așa de neatenta am dat peste un piept tare. Dar cineva cu brațe puternice m-a prins înainte sa cad jos.
- Oh nu!
****************************

Bună sper ca V-a plăcut ce am scris pana acum este prima mea carte. Care chiar credeam ca nu o sa îmi iasă dar datorita unei fete care m-a ajutat am putut sa fac aceasta carte. Sper sa va placa în continuare. La media o aveți pe Bella.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 17, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Durere Sau AlinareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum