Cel dintai trandafir

728 56 2
                                    


                              ~

        Rasul ingerului rasuna in toata gradina inverzita. Lana isi lasa capul pe spate, privind cerul albastru abisal si fiind incruntata. Ingerul de langa ea se opri din ras si se stramba, vadit deranjat:

     - Surioara, chiar nu stii sa te distrezi!

     Bruneta tunsa scurt isi arcui sprâncenele, replicand vag, fara sa isi priveasca fratele:

    - Scuze ca nu mi se pare amuzant sa razi de copilul pe care ar trebui sa il veghezi de cum se scobeste in nas.

     Kerias isi schimba expresia, isi ocoli sora si murmura inainte sa isi deschida aripile albe ca neaua:

     - Ma duc la el, ai grija de tine.

    Lana isi indrepta ochii de smoala spre el, mormaind slab:

     - Mereu am, fratioare. Mereu.

    Blondul disparu in clipa urmatoarea si ingerul ramas singur plescai din buze. Se intoarse la admiratul vazduhului, cand ceva ii atrase atentia.

    Un trandafir, la fel de rosu ca sangele inchegat ii facea cu ochiul zacand la picioarele ei. Fata se stramba brusc, de unde aparuse acel trandafir atat de rosu?

   In gradina Domnului erau doar trandafiri albi, puri. Nu rosii, culoare pacatoasa. Isi intinse degetele neindemanatice spre floare, neputand sa nu o priveasca. O lua de pe jos si o invarti intre degete, un suspin ii parasi buzele rosiatice cand simti un spin in degetul aratator.
    
     Sângele picura pe jos, fata ingheta cand simti o mana cum ii atinge cotul stâng. Se intoarse, nimeni. Insa atingerea de gheata ii persista pe pielea catifelata, isi spuse ca poate e paranoica si isi intoarse privirea spre trandafir.

     El o privea, schita un zambet subred si ochii albastri ii sclipira. Incerca sa o atinga din nou, sa o cuprinda in brate, dar mana lui trecu ca prin apa prin bratul ei.

    Acum nu mai zambea.

    Lana simti ceva neobisnuit, isi ridica privirea si ochii ii cazura pe o silueta stearsa din fata ei. Un baiat, conturat vag, cu parul negru ca abanosul si ochii palizi, albastri, parand sa fie rupti din cer. Imbracat straniu, in haine de muritori si cu tricoul rupt la guler. Clavicula i se misca cand intalni privirea ingerului.

    Niciunul nu scoase nici un sunet.

   Bruneta isi trase mana din incercarea lui disperata, care oricum era zadarnica, de a o apropia de el. Chipul baiatului parea un desen care se stergea pe masura ce il priveai, ii vorbi Lanei cu o voce trista:

    - Imi pare rau, nu iti vreau raul. Eu sunt cel care ti-a adus trandafirul, numele meu e..., baiatul incremeni si mai palid la fata. Nu mai stiu care e numele meu, dar stiu ca te plac.

     Lana nu stiu ce sa ii spuna, asa ca trase aer in piept si ii facu semn sa continue. Fantoma ii zambi vag, adaugand grabit:

    - Vezi tu, de cand eram viu te-am placut. Nu iti stiu numele, stiu doar ca atunci cand am pierit sufletul meu a mai staruit pe pamant si atunci te-am vazut. Mergeai in urma unei fetite cu parul impletit in doua codite, dar nu erai om. Iti vedeam aripile, stiam ca nu esti muritoare, dar a fost primul moment in care am simtit ca inima imi bate, rase abrupt. Desi trebuia sa ramana inerta. Apoi te-am urmarit si mi-am promis mie sa vorbesc cu tine.

    Ingerul isi stranse aripile la spate, il privi in continuare pe baiatul care parea sa dispara cu fiecare clipa care se scurgea. Vocea ii tremura fara sa vrea:

    - Si mi-ai adus un trandafir rosu pentru ca toate celelalte erau albe, Lana zambi. Te voi ajuta sa ajungi in Rai, promit. Trebuie doar sa aflam numele tau si cum ai murit.

    Brusc, el paru dezamagit, se incrunta si replica, ochii lui albastri ca doua diamante slefuite straluceau: 

   - Mi-ar placea mult, daca atunci as putea sa raman aici cu tine.

    Ingerul zambi slab, zicand in timp ce se ridica in picioare:

   - Numele meu e Lana, nu vei putea ramane cu mine, dar sunt sigura ca de fapt nu ma placi.

   Conturul baiatului se inteti odata ce acesta pasi apasat in fata ei, o privi intens si ea il vazu ca atunci cand era viu. Razand, plangand, zambind, cand a inceput sa mearga, toata viata lui i se rula in fata ochilor. Cand sa vada cauza morti lui, fatoma o saruta.

    Ingerii nu aveau voie sa sarute sau sa fie sarutati, Lana stiu pe moment ca a pacatuit. Insa simtea cum inima ei batea cum nu mai batuse niciodata, vru sa il imbratiseze, dar fantoma isi reveni la forma initiala cum o atinse.

   Fantoma baiatului disparu in imbratisarea ingerului.

   

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 22, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Si ingerii păcătuiescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum