Suflete Pereche

Capitolul 1

Alergam. Alergam de el. Dar eram veselã. M-a prins de mânã și m-a rasucit cu fața la el. Mi-a luat fața in palmele lui mari și m-a sãrutat pe frunte apãsat. Deodatã s-a îndepartat și îl vedeam în ceațã. Ce se întamplã? Nu înțelegeam nimic. Un sunet s-a auzit pe fundal.

Deschid încet ochii, dar încã nu vãd totul clar. Opresc alarma și mã ridic în șezut pe marginea patului. Îmi frec ochii cu vârful degetelor, apoi mã îndrept spre baie. Dau drumul la apã, apoi o las sã îmi inmoaie corpul încordat. Gândul îmi sta la acel vis. Pãrea așa real, iar el... Chiar îl simțeam ca și când ar fi fost lângã mine.

Dupã ce am ieșit din duș, mi-am luat un halat și m-am întors în cameră pentru a mã îmbrãca. Mi-am luat o rochie albă, care îmi ajungea pâna la genunchi, apoi mi-am ondulat pãrul ciocolatiu, lãsându-l pe spate în bucle ușoare. Măcar în prima mea zi la liceu să arãt cât de cât bine, nu?

Mă încalț cu o pereche de balerini de aceeași culoare cu rochia și cobor scările. O mireasmă dulce mă cuprinde. Știu exact a ce miroase. Sunt clătitele tatei.

Intru în bucãtãrie într-un zâmbet. E o încăpere destul de spatioasă, simplã, dar cu gust.

-Neața, tată! Spun eu, mai mult strigând și mã duc la el pentru a-l îmbrãțișa.

-Neața, Clarisa! Ce face liceanca mea? spune tata sãrutândumã pe frunte.

-Foarte bine! spun eu, dar privirea îmi e ațintită pe clătitele proaspete din care se vãd aburii ieșind.

Mã pun la masã, savurând, ca de fiecare dată, clãtitele tatei. Deodată aud soneria. Tresar de pe scaun și zic

-Asta trebuie să fie Naty. apoi îl iau pe tata în brațe si plec.

Deschid ușa și ce sã vãd. Era bruneta mea cu ochii albaștrii, îmbrãcatã într-o fustã neagră și o cămașă albă. Arăta superb. O iau în brațe și pornim entuziasmate.

Odată ajunse în curtea liceului ne puem pe analizat. Am observat că, curtea e plină de grupulețe, grupulețe. Cum sunt ciupercile după ploaie. Fiecare stãtea cu gașca sa. "Tocilarii", "popularii", "gâscanii" și noi "bobocii", pe lângã alte multe grupuri.

Naty a observat doi foști colegi și m-a luat de mânã, îndreptându-ne spre ei. Fără să-mi dau seama, m-am împiedicat de ceva. Sau mai bine zis....de cineva. Un corp masiv se afla în fața mea. Mi-am ridicat ochii și i-am întalnit pe ai acelei persoane. Erau o pereche de ochi verzi și pașnici. M-am retras puțin din strânsoare apoi l-am vazut întinzându-și mâna spre mine.

-Stephan. zise el. Vocea lui era precum a unei privighetori. Adică ai fi stat zile întregi ascultând-o.

-Clarisa. Încântatã. spun rușinată.

Dar, dintr-o dată fața lui îi e apucată între două mâini fine. Erau ale blondei, care se apropie de el și îl sărută.

Plec dezgustată de scena pe care tocmai am vazut-o. Mã îndrept spre Naty care stătea de vorbă cu cei doi foști și actuali coleg, se pare.

-Ce ți-a luat atât? întreabã Naty?

-Eh...doar m-am împiedicat. spun eu cu jumãtate de gură, în minte apãrându-mi acei ochi verzi.

****

Intrăm în liceu pentru a ne cunoaște clasele și diriginții. Al nostru e de desen. Are trecut de 35 de ani dar la prima impresie pare un tip de treabă. Ne-a înmânat orarul și cheile de la dulap. Din pãcate, eu și Naty suntem destul de departe una de alta.

Deschid dulapul și observ că am acolo toate manualele. Mă mai uit puțin prin el și-mi fac planul pentru a-l personaliza.

Când închid ușa dulapului , văd un corp destul de cunosct care stătea și mă analiza.

-Stephan? zic eu uimită, reîntâlnind acea pereche pașnică de ochi.

-Chiar eu. spune el rânjind. Când te-ai împiedicat de mine nu am putut sã nu-ți observ ochii. Sunt superbi!

-Mulțumesc... Eram sigură cã vei spune ceva în legăturã cu ei. Toată lumea face asta prima dată.

Adevărul e că eu chiar am ochii mai "speciali". Adicã unul e cãprui, iar celălalt albastru.

-Și e de rãu? întreabă el

-Nu, doar că, uneori, mã simt ca un monstru....

-Poate.... Dar ești cel mai frumos și special monstru pe care l-am întalnit. și imi zâmbește ușor malefic.

****

Ajung acasã. Se pare că sunt singurã. Găsesc pe masa din sufragerie un bilet:

"Draga mea, din câte observi a trebuit sã plec. O problemă cu afacerile. Nu te îngrijora. Mă voi întoarce în două zile. Ai grijã de tine. Te iubesc!
-tata. "

Urc scările, îmi fac un duș și mã bag în pat sub pătura pufoasă. Adorm imediat, ultimul meu gând fiind la spusele lui Stephan...

------------------------------------------------------