Necunoscutul (Jason The Toy Maker & Mayu Misakao )

Începutul povestii

Din start acesta carte este dedicat lui Chioko_Misaki fără de care aceasta carte nu ar fi existat. Mersiiii pentru tot ce ai făcut.

Sunt singur. Am fost de ani de zile așa. Singurii mei prieteni erau jucăriile. Ele ma ascultau. Ele mă ajutau. Ele mă învățau. Nu îmi trebuie un om prost care sa îmi spună ce sa fac. Ma descurc foarte bine și fără ei. Ba din contră! Chiar scap de ei. Da exact. Omor oameni. Nu am resentimente. Iubesc urletele lor de agonie. Iubesc durerea lor,sângele lor. Iar capcana mea e perfectă.
Gândurile mele au fost întrerupte de mulțumea de copii care intrau pe ușă. Uneori e prea ușor.
Rânjesc la aceasta remarca și îmi iau poziția. Nu. Nu genul ala de poziție,nu fiți perverși încă de acum. Sunt povestitor. Un mic şoc așa-i? Ei bine e mai ușor sa atragi asa copii prostuți. În plus iubesc sa spun povesti. Localul unde m-am stabilit mi se potrivește. E fostul Freddy Fazbear. Va suna cunoscut? Crime de copii și animatroni posedați de spiritele lor? În fine. Eu n-am avut genul ăsta de problema pana acum. Animatroni sunt într-o stare deplorabila asa ca i-am dus în magazie,iar camera tipului cu securitatea am reamenajat-o. Acum e plină de jucării care de care mai diferite. Îmi place sa fiu înconjurat de prietenii mei. În sfârșit au venit toți afurisiti ăia mici si...ce?
-Haide Skyler! O sa întârziem! *o fata blondă, cred ca îmi ajunge ca înălțime pana la gură, îmbrăcată cu o rochiță neagră și o geanta alba în forma de bufnita intra pe ușa și o trage după ea pe sora ei presupun din moment ce semănau izbitor doar ca ea era șaten închis și ochii verzi iar hainele ei erau mai....puțin obișnuite. Ca și al celorlalți. Cred ca numai eu și fata purtam ceva mai ...extravagant.
-Dar vin! Ho! Nu ma mai trage doamne!
Răspunde acea Skyler. Se așează în spate iar eu nu puteam sa o scap pe fata aceea din ochi. După ca îmi mut privirea spre sora ei simt cum sunt dat jos de pe scaun. Se uita asa urat la mine.... doamne adunate Jason! Da ce ai? Ți-ai creat o atitudine faina în fata cititorului și acum devii un pampalau. No și acum vorbesc singur. Perfect. Chiar minunat. În sfârșit îmi revin și încep sa povestesc ce îmi vine în gând. Nu e prea greu. Am o imaginație bogata și -
-Ce e...?
Ma uitam la cel care m-a întrerupt din povestit. Am rămas masca când am văzut ca era un iepuraș de plus....dar nu iepurașul meu. Și acest iepuraș se mișcă și ma trăgea de pantaloni și întinde mana spre mine. Un zâmbet îmi apare pe fata și îl iau în brate și atunci observ acea fata care se agita neștiind ce sa facă. Măi măi....ce coincidență. Am vrut sa continui dar iarăși am fost întrerupt de...o geanta??...o geanta săltăreța. Tot fetei ii aparținea. Fata sare strigând un "nu" mare și lung încercând sa prindă geanta dar se deschide și din el țâșnesc....JUCĂRIILE MELE?!
-Nuuuu! Nu din nou!*spune fata exasperata *
Gata acum devin din curios nedumerit. Unul din jucării se furișează în spatele ei și face o mișcare cu care fata rămâne cu capul în jos și atârnând de tavan.
-Se pare ca pe astăzi am încheiat.
Am spus într-un târziu amuzat de cat de roșie era tipa. Am rămas doar eu,fata ,sora ei și o mulțime de jucării. Îmi întorc fata spre fata care încă arătârna.
-*ras forțat *Saluuuuuttt. Ce mai e nou? Faina vreme nu?spune blonda.
-Seios? Doar atât zici? Asta e a 5-a oara Mayu!spune acea Skyler.
-Nu e vina mea! Doar ți-am spus ca fac ce vor ele!
-Păi nu le lăsa!
-Nu cred ce -am încercat sa spun dar am avut o soarta cruda:
-TU NU TE BĂGA! *Spun amândouă de o data*
Enervat am ales sa ma așez și sa privesc cum se cearta și sa rad. Deci Mayu te cheamă.
La un moment dat din cauza atârnelii ei avea fata roșie. Bine nici chiar asa.
-Dacă te rog o lași jos?*și încep sa mângâi jucăria care arata ca un șarpe ce o ținea de picior*
Jucăria sa supus și ma aleg cu Mayu în bratele mele. Se uita la mine ca la felul 14.
-Se pare că(,) cad fete frumoase din cer. *rad ușor *
Se pare ca din acel rosu pe care îl aveau obrajii ei s-a făcut o culoare a lavei care ma amuzat mai tare.
-Scuze ca întrerup momentul romantic dar eu și Mayu trebuie sa plecam.
-Dar abia am ajuns....
-MAYU!
Fata se face mica în bratele mele. Am ocazia perfecta sa o omor și totuși...ezit? Ce e sentimentul ăsta?
-Și jucăriile?
-Lasă-le!
-Nu pot!*își ridica asa brusc vocea în cat și eu m-am mirat. Observa și ea si apoi își coboară vocea* nu pot sa le las ...
Fata asta...
-Ăm scuzați-mă domnule...
-Jason. Ma numesc Jason.
-Domnule Jason,continua Mayu ,a-ți putea sa ma lăsați jos?
-O da scuze!*o las ușor jenat jos*
Nu as fi lăsat-o încă jos...ce tor spun acolo? Frate chiar înnebunesc aici?
-Trebuie sa îmi adun jucăriile!
-Parca ai avea 3 ani. Hai ca te ajut! *a spus Skyler *
-Te ajut și eu.*am spus fără sa vreau *
De ce sa o ajut? De ce nu o ucid? Cred ca am răcit sau ceva.
Am început sa caut jucăriile. Non- stop ma țineam lângă Mayu. Nu știu de ce...din când în când îmi alunecat ochii spre decolteul ei,deși nu prea mare ,destul de ademenitor și ce naiba am?! Înțeleg ca is băiat și toate alea....dar totuși! În viata mea nu m-am uitat la așa ceva. Dar fata asta are ceva special. Ceva ce nu pot explica.
După multe căutări tot ce mai lipsește e iepurașul ei...stai...unde e iepurașul meu?...de obicei stătea liniștit pe raftul de la intrare...probabil e pe aici pe undeva. Revenind. Am început sa cautam iepurașul lipsa. Peste tot.
-Um..gașcă? ! Veniți aici un pic!
Oare de ce ne cheamă Mayu la debara -NU CRED!
-Cum!? Sunt jucării!exclama Skyler.
-IEPURASIIII! !!!!!!
Țipătul lui Mayu mi-a confirmat ce vedeam. Iepurașul meu și al ei înconjurat de alți 20 de mini iepurași...doamne! Nu! Stai...ma bucur? Zâmbesc. ..sunt fericit?! De ce?dacă mă pricopsit cu fata asta pe cap...nici...nici nu ma deranjează?! Care e problema mea?
-Sunt bunică! :3
-Te rog nu!
-Nu fii rea mătușă Skyler.
-Nuuuuuuu!
-Ești rea...
-Se pare ca și eu sunt bunic.
Ma pun pe vine lângă ea.
-Și cum facem sa avem grija de ei?
Când m-am uitat la ea ca sa ii explic ca nici în ruptul capului nu vreau sa o mai vad nici pe ea nici pe sora ei am făcut contact cu ochii ei...acei ochi albaștri pătrunzători, în care te pierderi și parca cădeai într-un neant negru și cald unde totul e plăcut...ne-am uitat unul la altul câteva secunde apoi sa îmi dau eu seama deștept ca nu i-am spus sa plece.
-Poți sta cat vrei.
CE MAMA NAIBII AM ZIS?! DECI EU VREAU SA II ZIC SA PLECE LA CARE:"poți sta cat vrei"*zâmbet de tâmp *BRAVO JASON. BRAVO.
-Putem face cu schimbul. Ziua vin eu și seara tu. Ca sa nu ii mai mutam. Ce zici?
-Suna minunat.
*Palmface *
Bravo ma. Bravo.
Taci subconștientule! Nu ajuți!
-Atunci de mâine începem?
-Abia aștept.
"Abea aștept "uuuuu Mayu ma exciți asa tare uuuu!
Taci sau îți fu* o palma de nu te vezi!
-Bine deci pe mine nu va bazați de cat pentru transport. Acum sa mergem.
În următoarea secunda fetele dispar pe ușa. Și eu stau ca idiotul aici... de ce nu am omorât-o? ...of idiot îs. Iar fata asta...m-a năucit complet.
Vrând sa uit de ea mi-am întors privirea de la ușa la bebelușii de iepure.
-Ce mă fac eu cu voi?...

Bine dragilor uite primul capitol. Sper sa vă placă. Asta e o carte pe care de mult am vrut sa o încep însă nu am apucat. Asa ca acum cum am avut inspirație și ii mulțumesc aici iar lui Chioko_Misaki pentru tot,am putut scrie mai mult. Ei bine vedem în următorul capitol.