Același cer, același loc, dar un timp și un conducător diferit. Satul și orașul căpătaseră o înfățișare nouă, de parcă într-o singură noapte trecuseră ca prin vrajă ani, iar pământul părea că se spălase cu apă fermecată, întinerind.
Acum totul era diferit. Drumurile nu mai mișunau de săracii muritori de foame ce așteptau ca cineva să-și facă milă și cu ei. Copiii nevoiași nu mai bătătoreau drumurile cu piciorușele lor înegrite de praful ce li se lipea de tălpile golașe, asemeni unor încălțări vechi. Acum, până și cei mai săraci copii nu doar că mâncau pe săturate, ci chiar pășeau încrezători pragurile școlilor. Și asta nu este tot. Regina Ahnio nu uitase nici o clipă de unde a plecat și unde a ajuns. De asemenea, nu putea sa le dea uitării pe cele mai importante persoane din viața sa care, prin jertfa cărora, visul său să a devenit realitate.
Așadar, acum, în centrul orașului, în locul vechilor hanuri ce te îmbiau să intri și să-ți verși punga cu bani, acum tronează un mausoleu ridicat de regina Ahnio în memoria tatălui și a surorii sale. Era imposibil ca cineva să treacă pe acolo fără să se oprească, să admire construcția și să-și amintească de cei în mermoria cărora a fost ridicat.
Lăsând în urmă toate acestea și pornind pe cărarea șerpuită, ajungem în fața unor porți de fier inpunătoare. Se deschid. Pătrunzând în palat, intrăm de fapt într-o altă lume. O lume a intrigilor politice, a răzbunărilor, o lume în care oamenii se luptă nu pentru supraviețuire, ci pentru putere. Pentru a ajunge cât mai sus.
Deasupra tuturor acestor lucruri s-a ridicat ea. A luptat și a învins. Acum, se bucură de victorie. Stând la balcon și privind pierdută în zare, deodată, privirea îi cade pe Bidam ce se afla jos, în curte. Atunci, în mod mașinal în minte i se derulează cuvintele sale: "Cere-mi orice, dar nu să încetez să te iubesc !".
Îl privește vreme îndelungată. Știe că va pleca. La rugat să rămână, spunându-i că are nevoie de oameni ca el. Dar el a refuzat. Știa că nu-și va putea reprima niciodată sentimentele față de ea, iar dacă ar fi rămas, vâzând-o în fiecare zi iar fi amintit de iubirea imposibilă pe care i-o poartă. Singura cale, spera el, prin care și-ar fi putut șterge numele și chipul ei din minte era să plece cât mai departe. Pășeste încet spre poarta ce ducea spre o nouă lume. Dar se întoarce privind pentru ultima dată spre regina sa. Aceasta, la rândul sau îl privește.
Analizându-i chipul, îi surprinde acesteia o lacrimă fugară ce i se prelinse pe obrazul de sticlă, topindu-i-se apoi în palmă. Îl privește prelung. Un zâmbet amar îi inflorește pe chip. Privind încă o dată la cele două neguri în care visase de nenumărate ori că se pierde, șopti încet :
– Adio, regina mea!
Apoi, cele două porți mari și negre se închid zgomotos, luând cu sine o istorie zbuciumată, vise îndrăznețe și iubiri imposibile.
Hei, dragi cititori! Iată că povestea reginei Ahnio a luat sfârșit. Sper că va plăcut! Vă aștept părerile! :*
CITEȘTI
Regenta Vol I
Ficción históricaÎntr-o lume a bărbaților, în care domină puterea și supremația, o femeie decide să sfideze legile, să se ridice deasupra celor care îi stau în cale și să schimbe istoria. Mulțumiri pentru copertă, x_Marrx!
