Mostenirea

1 "Oxford"

Oxford. Orasul in care am ajuns sa invat, sa traiesc si sa renasc. Sistemul scolar britanic m-a atras intotdeauna si am reusit, in final sa prind un loc la un liceu international. Am vrut aici datorita culturii si pentru ca mereu am visat sa traiesc intr-un oras din Marea Britanie.
Campusul liceului se afla aproape de Wytham Woods, spre iesirea din oras. In jur nu e nimic, doar padure, câmpii si un verde crud care te duce cu gandul la Alice din Țara Minunilor. Liceul dispune de un cămin, special conceput pentru studentii străini, cu program de vizita pentru pentru rude sau prieteni. Regulile fiind stricte, nimeni nu are voie sa paraseasca perimetrul campusului fara aprobarea personalului liceului, in mintea mea banuind ca era vorba de director.
Reusind cu greu sa imi car bagajele pe holurile lungi  ale caminului, am gasit camera in care eram repartizata. Mica, de o singura persoana, curata si decenta.

Prima zi a anului a inceput dimineata la 8:00. Ne am prezentat cu totii intr-o cantina mare, decorata intr-un stil prea minimalist pentru arhitectura exterioara a cladirii. Am gasit loc la o masa cu patru baieti si fete care vorbeau rusa si m-am asezat langa una din fete, care nu parea sa ii cunoasca. Am incercat sa intru in vorba cu ea si mi a spus ca o cheama Tanya si ca venise din Münich.
- Tu cum te numesti? mă intreba
- Anne, din Romania. Imi pare bine de cunostinta!
- Asemenea!
Am continuat discutia pana a sosit vremea cursurilor, descoperind ca amandoua eram in aceeasi grupa. Cand am intrat in clasa, am descoperit o camera de aproximartiv dimensiunea unui living, cu o masa de 10 persoane si o tabla cu marker. In jurul mesei erau asezati inca 6 elevi, asa ca m-am asezat langa Tanya si o fata Samyra din Arabia. Restul, i-am cunoscut, in ordine, Vlad, Aleks, Nastya si Lydia, toti din Rusia.

Tot restul zilei a continuat cu prezentarea profesorilor, iar la final, ultima ora a fost tinuta de profesorul de engleza, Athor, care ne anunta ca avea sa fie supraveghetorul grupei noastre pe tot parcursul anului.
Eram destul de sigura ca era ceva echivalent cu dirigintele din scolile romanesti.
Athor era un tip de aproximativ 30 de ani, probabil avea 1,90 inaltime pentru ca ocupa toata incaperea, ochii negri si un ten usor bronzat. Poate facuse sport sau inca facea, pentru ca avea o constitutie destul de atletica. Pentru un diriginte, putea sa iti distraga usor atentia de la studiu, am ras in sinea mea.
- Anne, ma asculti?
M-am trezit din contemplare realizand ca vorbea cu mine.
- Imi cer scuze...sunt putin obosita cu toata mutarea si bagajele, am mintit.
Se uita la mine probabil vazand ca nu par deloc obosita.
- Am inteles. Voiam sa stiu daca aveti ceva defect in camere pentru ca totul trebuie declarat.
- Da... am zis nesigura pentru ca nu stiam cum sa explic ce nu merge exact. Este vorba de furtunul de la dus. Nu stiu sa zic foarte bine. Trebuie sa vina cineva sa verifice..
- Ok, ma voi ocupa. Altcineva mai are probleme? Te rog sa imi spui numarul camerei.
- 202.
Restul zilei ne-am petrecut-o la cantina, cunoscandu-ne mai bine unii pe altii si gustand din mancarea proasta pe care ne-o serveau. Tanya avea camera aproape de a mea, la 210 asa ca spre seara am urcat impreuna.

Mai tarziu, in camera, eram pe punctul de a atipi , cand se auzi un ciocanit in ușă. M-am uitat la ceas si desi nu era asa tarziu, 19:00, ma intrebam cine putea fi. Am intredeschis ușa precaută si am dat de Athor cu un carnețel si un pix in mana.
- Bună, am venit sa verific defectiunea, spuse zambind.
- Ah, buna, tu o verifici? La ora asta? am intrebat fastacita din spatele usii, imbracata in pijamale.
- Da, asa am zis astazi, ca voi trece sa verific. Abia acum am ajuns la camera ta, pentru ca a trebuit merg in ordine crescatoare si se pare ca mai au si alti colegi de ai tai defectiuni.
- Ok, sigur... lasa-ma numai un minut sa iau ceva pe mine.
Am inchis usa repede si m-am infasurat intr-un halat.
L-am lasat sa intre si i-am putut distinge privirea amuzata cand ma analiza o secunda. Am ridicat dintr-o spranceana, deranjata de gestul lui la adresa halatului meu cu Gloria, hipopotamul din filmul meu preferat Madagascar.
Intră in cabina dusului sa verifice defectiunea si dupa ce nota ceva in carnetel se apuca sa traga cu forta de furtunul incalcit. Presiunea apei era blocata pe undeva si nu curgea aproape deloc. Dupa alte cateva incercari de a scoate capatul si furtunul, ma ruga sa ma alatur sa il ajuta si intr-un final am reusit sa il rupem facand apa sa tasneasca peste tot si sa inundam baia.
Cand am vazut in ce hal ajunsesem am ramas cateva momente blocata. Ma privi cum aratam, ca un mop folosit si cu Gloria mulata pe corp si il pufni rasul. M-am incruntat si m-am intors cu spatele la el sa nu se mai uite.
- Uite, imi pare rau, zise. Nu am ras de tine. Adica.. nu de TINE... de situatie.
Incepu sa se scuze prost si sa ma faca sa ma simt si mai prost.
- E ok, e halatul meu preferat, am spus ridicand din umeri pentru ca il luasem pentru mine si nu sa il vada un profesor sau oricine altcineva. Acum, as vrea sa stiu ce fac cu toata apa din baie.
Revenindu-si in fire scoase un telefon si apela pe cineva, rugandu-l sa cheme un instalator.
Intre timp, cineva batu la usa din nou si ma facu sa tresar, vazand ce dezastru era in camera, cum aratam si faptul ca mai era si Athor acolo.
Am intredeschis , iar Tanya imi zambi de afara.
- Anne, ai uitat sa mai vii? Ramasese sa ne vedem jos la cafenea.
- Pff... Tanya, iarta-ma, am uitat total, am o defectiune in camera si cum sunt gata, vin si eu, am spus omițându-l pe Athor si bucuroasa ca tacea cuminte in baie.
- Ok, te astept. Apropo, Lydia tot intreaba disperata de proful de engleza. L-ai vazut pe undeva?
- De Athor..? ramasesem impietrita de teama sa nu auda si sa raspunda. Nu... nu stiu unde e, dar vorbim mai tarziu..
Am inchis usa in graba si am incuiat-o sa nu ma mai trezesc cu altcineva.
- Ma incui in camera? intreba Athor amuzat.
Mi-am dat ochii peste cap din reflex si am deschis-o  larg, facandu-i semn ca este liber sa plece.
- Te rog sa ma scuzi, sunt putin bulversata. Nu voiam ca Tanya sa inteleaga altceva vazandu-ne asa.
Râse făcându-mi cu ochiul si iesi din camera.
- In jumatate de ora o sa vina cineva sa rezolve dusul, spuse si pleca.