Hm...nu am decat 18 ani si nu sunt decat o simpla fata...totul in viata mea e banal si nimic nu se intampla decat lucruri obisnuite si cam tot aceleasi...
Nu ma astept la cine stie ce,ci doar la o explozie de iubire ce sa alunge tristetea din inima mea.Nimeni nu ma asculta,cu exceptia Jurnalului meu drag,care imi este cel mai bun prieten si care nu ma lasa niciodata la greu.Nu am prieteni adevarati,ci doar persoane care m-ar da pentru o masina de fite si un telefon "bengos".Iubesc,dar nu ma simt iubita,traiesc,dar nu simt ca o fac,totul se invarteste in jurul meu dar eu stau in agonia mea si meditez...
Parintii mei,ma iubesc...cel putin asa spun ei,dar eu nu prea mai vreau sa arat afectiune nimanui si as vrea sa merg undeva,unde sa ma pot destainui...cu oameni care merita cu adevarat sa primeasca iubire din partea mea.
Visele...ma doboara cu totul..."Vreau sa fiu actrita"...sa-i fac pe oameni sa rada,sa aiba emotii,sa planga...nu vreau sa mai traiesc intr-o lume a dezamagirilor,ci doar intr-o lume a povestilor si a iubirii adevarate. "Vreau sa-mi intalnesc idolii"...sa plang ore in sir doar din simplul motiv ca ii iubesc si am asteptat toata viata sa ii intalnesc. Nu sunt decat vreo 15...:),dar totusi ei ma ajuta sa depasesc unele momente si sa trec mai departe...
Toate aceste lucruri i le pot spune unui simplu caiet,dar care inseamna mult pentru mine...
