Casa Cronos

Capitolul I

Nu pot să cred că vor să mă trimită la internat! Ce am făcut să fiu pedepsită in felul ăsta?!
-Dar,mamaaa! Nu vreau să meeerg!
-Olivia, nu înţeleg de ce te plângi atât , nu e ca şi cum trebuie să îţi iei rămas bun de la prieteni, pentru că nu ai! De asta te trimit acolo pentru că vei locui cu încă 7 copii de varsta ta şi vor fi obligaţi să stea cu tine şi să te suporte!
-Mulţumesc mamă, asta m-a ajutat foarte mult şi oricum nu mai sunt un copil am 16 ani!
-Da, ai dreptate, puiul meu e mare şi a crescut.A spus asta şi m-a prins într-o strânsoare de şarpe.
-Eşti puiul meu care acum a crescut şi trebuie să îi dau drumul.
-Dar nu trebuie să imi dai drumul, pot să stau aici cu tine.Ştiu că nu va merge dar pot să sper.
-Haha, bună încercare domnişorică! Mergi şi fă-ţi bagajele că plecăm peste 1 oră.
Off, nu îmi vine să cred că o să merg într-un loc plin de bogătani fiţoşi şi enervanţi.Şi mama are destul de mulţi bani dar eu nu sunt fiţoasă cel puţin nu mă consider aşa , dar dacă eram fiţoasă şi cu mulţi bani aş fi fost foarte populară.
Şcoala este ciudată.Mi-am împachetat toate hainele. Mi-am pus cu grijă cărţile in valiză, ţin foarte mult la cărţile mele , nu sunt o tocilară doar că iubesc să citesc şi mereu am preferat cărţile ciudate, cu legende şi creaturi mitologice, dar nu vampiri şi vârcolaci, mă enervează aşa de tare chestiile astea.
Am auzit claxonul maşinii care mă va duce într-un oraş din America , nu am auzit niciodată de el , parcă era un nume de constelaţie, Orion, un nume ciudat pentru un oraş.Am coborât scările , mama fiind în capul lor aşteptându-mă.
-O să îmi fie dor de tine puştoaico, a spus luându-mă de obraji.
-Bine mamă, şi mie.
Ea şi-a deschis mâinile făcandu-mi semn să vin la o îmbrăţişare, am avut o îmbrăţişare lungă şi apoi am mers spre maşină.Va fi un drum lung.

În sfârşit am ajuns in oraş, e destul de mic şi nu prea are nimic in el deci presupun că imi voi petrece majoritatea timpului la internat "yey".Casa Cronos este mai mult decât o casă, este gigantică, şi foarte veche , dar stilată măcar să fie drăguţă.Oare cu cine voi locui? O să mă înţeleg cu ei? Sper ca de data asta să mă înţeleg măcar cu cineva, m-am plictisit să fiu singură, doar cu cărţile mele , îndragostită doar de personaje din cărţi.Nici măcar nu am sărutat un băiat, dar m-am uitat la atâtea filme încât cred că sunt expertă deja.Oricum nu vin aici cu speranţe mari că voi avea o mulţime de prieteni şi vom fi fericiţi până la adânci bătrâneţi vreau doar să nu fiu urâtă de toată lumea.
Am ajuns, sunt în faţa casei Cronos şi aştept să mă îmbărbătez ca să intru odată, de mult nu am mai fost aşa de emoţionată.
Ştii ceva? Nu e mare chestie, doar am să apăs pe clanţă şi voi intra.Am intrat, pe dinăuntru e ca şi pe dinafară.Mi-am fixat privirea pe semnul gigantic de pe perete, e un vultur, cred, şi are un fel de sceptru in cioc arată destul de înfricoşător.Şi dintr-o dată se aude un ţipăt şi cineva m-a apucat de umeri.Am ţipat din toţi rănunchii.
-Ce naiba?? Am spus eu unui băiat. Încă eram destul de speriată şi am cam ţipat la el.
-Scuze ! credeam că eşti altcineva.  cine eşti? nu te-am văzut până acum.
-Sunt nouă, eu sunt Olivia, iar tu eşti?
El se holba la mine cam ciudat şi am zis să îl intreb eu până nu ma dezbracă mai tare din priviri.
-Aaa, eu sunt Dylan, vino să îţi fac cunoştinţă cu ceilalţi.
L-am urmat până intr-o sufragerie destul de mare, avea un televizor în mijloc şi în jurul lui erau canapele, legată de sufragerie este şi bucătăria de unde vine un miros mirific.In cameră pe canapele erau 5 copii care se uitau la televizor, când am intrat în cameră toţi şi-au îndreptat privirile spre mine, se vede după privirile lor că nu sunt aşa de bucuroşi de prezenţa mea.
-Hei toată lumea, ea este Olivia, Olivia, ei sunt lumea.
-.....Salut, îmi pare bine de cunoştiinţă.
-O Doamne, ai ajuns mai devreme!
O femeie bătrână a ieşit din bucătărie, a venit spre mine şi m-a îmbrăţişat.
-Eu sunt Nina, "mama" voastră, eu vă gătesc, spăl, şi fac curăţenie prin casă.Sper că nu ai avut probleme pe drum.