Amnesia || Harry Styles

Capitolul 13

  M-am trezit cu cea mai mare durere de cap posibila. Tom mi-a spus ca asta se va întâmpla,  dar nu credeam ca va fi atat de puternica.
  M-am dat jos din pat si am coborat . Mama era in bucatarie, o puteam auzi vorbind cu Harry. Am mers acolo si i-am vazut stand la masa si mancand.
" Hey,somnoroaso." A spus mama cand m-a vazut.
" 'Neata. Doamne, sunt asa obosita. As putea sa mai dorm încă 8 ore."
" Nu poti. Avem scoala." M-a întrerupt Harry.
" Stiu, fraierule."
" Alex.."
" Scuze mama, dar e asa enervant !"
" Asta nu conteaza. Voi doi trebuie sa invatati cum sa va controlati temperamentul."
" Da..sigur."
" Deci, cum a fost petrecerea ?"
  Petrecerea...acel cuvant m-a facut sa îmi amintesc totul. Dansul, paharele de whiskey, sarutul...
  M-am uitat la Harry iar el a facut acelasi lucru.
" A fost super !"  Am spus amandoi.
" Oh, ma bucur atunci. Am mers la matusa ta, Astrid. Am vrut sa va las sa va distrati putin fara un parinte prin preajma. " A zambit. " Sper ca nu s-a întâmplat nimic rau în lipsa mea."
" Pff, nu, totul a mers bine."
" Minunat. Acum, haide Alex, manaca ceva si pregateste-te de scoala !"
" Ok, ok."
  Dupa micul de jun, m-am imbracat si am plecat de acasa cu Harry. Din nefericire,  trebuia sa mergem la liceu impreuna din moment ce locuiam in aceeași casa. Dar nu era asa de rau . Nu vorbeam unul cu celalalt, si nu aveam prea mult de mers.
  Ma gandeam la noaptea trecuta. La Janson. Eram constienta ca l-am sarutat din cauza alcoolului, dar sentimentul ca îl placeam nu a dispărut. M-a rugat sa dansez cu el si m-a numit 'frumoasa'. Asta trebuia sa insemne ceva. Trebuia sa vorbesc cu el.
  Imediat cum am ajuns, am încercat sa îl gasesc, dar nu am dat de el. Erau prea multi oameni acolo si trebuia sa mergem cu totii in sala de festivitati, pentru a asculta un lung discurs despre tabara de iarna, organizata de profesorul de engleza. Toata lumea era entuziasmata, dar mie nu imi placea prea mult ideea de a merge acolo. Singurul lucru care ma facea sa ma simt mai bine era ca Tom si Rose urmau sa vina si ei.
  Imediat cum am intrat în sala, Rose a fugit la mine si m-a imbratisat.
" Alex, cum mai esti ?" M-a intrebat.
" Ma simt mult mai bine acum, mersi."
" Imi pare rau, ar fi trebui sa ma gandesc la asta mai devreme. Tu nu erai obișnuită sa bei asa de-"
" Rose, oprește-te, sunt bine. A trebuit sa încerc oricum."
" Bine, dar tot ma simt aiurea. Eu ti-am spus sa bei."
" E ok, si pana la urma, Tom mi-a zis si el asta."
" Mi-am auzit numele ? " Am auzit o voce si ne-am întors ca sa îl vedem pe Tom, mancandu-si sandvișul.
" Da, spuneam ca si tu mi-ai spus sa beau,  dar e ok, pentru ca stiu consecintele acum."
" Oh, apropo,  te simți bine ? Ai lesinat aseara, chiar îmi pare rau."
" Da, prieteni, sunt bine."
" Huh. Bun atunci. Ar trebui sa ne asezam sau ceva ? Domnul Andersen ar trebui sa vina."
" Sigur."
  Ne-am asezat undeva mai in spate si am continuat sa vorbim.
" Uhm..l-ati vazut pe Janson ?" Am întrebat.
" Nu, de ce ?" A vrut Rose sa stie.
" Vrei sa zici..ca nu stii."
" Sa stiu ce ?"
" Tom, tu nu ai vazut ?"
" Ce sa vad ?"
" Sarutul !"
" Sarut ?!" Au intrebat amandoi surprinsi.
" Noi nu eram acolo in momentul ala, am venit imediat dupa ce ai lesinat." A continuat Rose.
" Ei bine, l-am sarutat pe Janson."
" Ce ai facut ?!"
" Wow, usor, a fost doar un sarut."
" Alex, îți place de el ?" A intrebat Tom.
" Nu sunt foarte sigura, dar cred ca da. Adica..a fost asa dragut cu mine, si am dansat,  si mi-a spus ca sunt frumoasa."
" Janson ?! Janson Rougheford ?! Colegul nostru Janson ?!"
" Da, Rose. Janson Rougheford."
" Oh, doamne, Alex, asta e..nici macar nu am cuvinte, e incredibil! E asa popular si...stii tu, este prietenul cel mai bun al lui-"
" Harry, da, stiu. Dar nu prea îmi pasa de asta. M-a sarutat înapoi si nu ma pot gandi decat la asta."
" Trebuie sa vorbești cu el , Alex, e al naibii de sexy !"
" De asta il cautam. Trebuie sa-"
" Buna dimineata, elevi. Va rog sa va opriți din vorbit si sa ascultati cu atentie. Presupun ca toti stiti de ce suntem aici. Tabara de iarna se apropie cu rapiditate. " A spus domnul Andersen, intrerupandu-ma. Nici macar nu l-am vazut intrând.
" Deci, trebuie sa fiți pregatiti. Vom pleca pe muntele McKinley luni la ora 8. Nu întârziati. Altfel, va trebui sa plecam fara voi. Dupa cum stiti, vom sta acolo o saptamana, si va fi teribil de frig, asa ca trebuie sa aveti haine calduroase si medicamente pentru orice eventualitate. Vom merge cu autocarul, asa ca daca aveti rau de masina, trebuie sa îmi spuneti. Cand vom ajunge, sa nu credeti ca va voi lasa sa faceti ce vreti. Vom face escapade si vom vizita împrejurimile. Daca vrei, va puteți 'distra' noaptea, cand ne vom întoarce la hotel, dar nu mai tarziu de ora 12. Ma indoiesc ca veti mai avea suficienta energie oricum.
  Sa ascultati mereu ce va spun. Daca nu, veti fi pedepsiti cu detentia imediat dupa ce scoala va reîncepe.
  Ne întoarcem sâmbătă la 7 seara. Daca aveti întrebari, sunteti liberi sa le puneti. Daca nu, puteti merge în clasele voastre. "
  Nimeni nu a întrebat nimic, asa ca am plecat din sala de festivitati.
  Am mers la ora de mate cu Rose, cand l-am vazut pe Harry vorbind cu Ramone. Flirta cu el. Era mai clar ca niciodata. Stiam asta, pentru ca postura ei era diferita. Felul ei de-a fi era diferit în jurul lui. Nu era nimic altceva decat o persoana alunecoasa. Daca Harry nu avea sa o faca el primul, Ramone urma sa îl faca sa sufere cumva. Nu voiam sa i se intample asta. Il uram, nimic nu se schimbase, însă  tot nu voiam ca el sa sufere din cauza unei curve ca ea.
  Dar, asa cum Tom si Rose au spus, trebuia sa uit totul despre el si sa nu îmi mai pese atât.
  M-am oprit din holbat si am continuat sa merg spre clasa .
  L-am vazut atunci pe Janson. Statea chiar in banca de langa fereastra. S-a uitat la mine si a zambit. Ochii lui mi-au captat atentia. Nu ma puteam opri din a ma uita la el.
" Alex, încetează, lumea se uita la tine!" A soptit Rose, iar eu m-am întors pe pamant si m-am așezat langa ea.
  Ora a trecut destul de repede. Toata lumea a iesit din clasa. Janson de asemenea. Aveam un sentiment urias de dezamagire. Credeam ca si el voia sa vorbeasca cu mine.
  Am iesit si eu, cand cineva m-a prins de talie si m-a tras mai aproape de el. Stiam ca era un baiat, pentru ca spatele meu îi atingea pieptul ( care parea a fi al unui tip ) si se simtea chiar bine.
" Hey, frumoaso." Janson. Era vocea lui Janson .
  Si-a luat mainile de pe talia mea si m-a lasat sa ma întorc spre el. A zambit si eu chiar voiam sa ma pleznesc atunci. Simteam o ciudata atractie pentru el, nici macar nu pot explica. Dar nu stiam sigur care erau sentimentele lui.
" Hey, Janson. " Am raspuns, probabil rosind. " Uhm, uite..noi chiar trebuie sa vorbim-"
" Maine."
" Poftim ?"
" Vrei sa iesi cu mine ? Maine ?"
  Ce tocmai a întrebat ??
" Oh, uhm..sigur, de ce nu ?"
" Super. Te iau la 8. Sa fii gata !"
" Stai, cum ar trebui sa ma îmbrac? " Asta a fost asa o întrebare stupida !
" Poarta ce îți place. Daca te vei simti confortabil, totul va fi bine."
" Bine atunci."
  A zambit din nou, aratandu-si dintii albi.
  Nu puteam sa cred ca m-a invitat sa ies cu el. Inca mai eram putin confuza. Ma numea "ciudata" tot timpul. Niciodata nu m-a placut. Ce s-a schimbat?
  Am mers la celelalte ore, si nu m-am putut opri din a ma gandi la el. Eram fericita ca m-a invitat sa iesim, dar chiar voiam sa stiu de ce. El chiar ma placea ?
  La finalul zilei , am uitat complet de Harry. Trebuia sa ne întoarcem împreună, dar eu am plecat fără el. Cand mi-am amintit, am crezut ca nu ar fi o problema atat de mare daca ar merge singur o data.
" Alex !" Am crezut ca am auzit pe cineva strigandu-ma, dar vocea nu era clara, si probabil persoana aceea cauta o alta  "Alex".
" Opreste-te din mers, ciudato !" Dap. Ma înșelasem. Nu mai trebuia sa ma uit in spate. Stiam ca era Harry.
" Ce ?" Am întrebat,  fara sa ma uit la el.
" Doar asteapta, mergi prea repede, idi-"
" Uite, Harry." Am spus, nervoasa . " Inceteaza sa ma mai numesti idioata, ciudata sau stupida, ok ? Sunt satula de tine si de insultele tale. Nici macar nu ma afecteaza."
" Atunci de ce îmi ceri sa ma opresc ?"
" Pentru ca esti enervant, tampitule !"
" Si tu ma insulti."
" Asta nu a fost o insulta. A fost adevarul."
" Vrei sa stii care e adevarul ?"
" Surprinde-ma."
  A venit la mine, atat de aproape încât îi puteam simti respiratia calda pe fata mea. Parea furios. Prea furios.
  M-am uitat la el, iar el m-a privit in ochi. Puteam sa îmi dau seama ca avea o multime de lucruri sa-mi spuna, dar el doar statea acolo , in fata mea, fara sa spuna nimic.
" Harry-"
" Hai sa mergem acasa." A spus intr-un final si a început sa mearga.
" Ce a fost asta ?"
" Ce ?"
" Ai spus ca o sa îmi spui adevarul. Vreau sa îl stiu, care este ?"
" Sunt satul de asta. Nu am starea necesara pentru a vorbi cu tine. Tot ce vreau e sa merg acasa."
" Esti asa un ciudat.."
  Nu a raspuns. Ce era în neregula cu el ?
  Cand in sfarsit am ajuns acasa, am mers in camera mea si m-am întins in pat. In ziua urmatoare urma sa ies cu Janson si chiar aveam nevoie de ajutorul lui Rose.
  Am vrut sa o sun si sa îi povestesc totul, dat am adormit.
  Cand am auzit soneria mi-am deschis ochii si am fugit jos.
   Eram pregatita sa deschid usa, dar Harry mi-a luat-o înainte.
  Cand am vazut cine a intrat, aproape ca am lesinat iar.
  Cea mai oribila si ipocrita persoana din întreg universul era acum în casa mea. Ramone.
  Harry i-a zambit si ea l-a sarutat pe obraz. Ew. De ce ar saruta cineva idiotul ala ?
" Oh, hey, Alex. " Mi-a spus cu un zambet fals pe buzele ei uriase.
" Buna..scuza-ma un moment." Am spus fugind in bucatarie.
  Mi-am luat telefonul si am sunat-o pe mama.
" Alo ?" A raspuns.
" Mama, Ramone e in sufrageria noastra cu Harry."
" Oh, da, draga, stiu."
" Ce ?!"
" Va veni la noi în fiecare seara de acum."
" Cum ?! De ce ?"
" Ei bine, îl mediteaza pe Harry. Stii ca a uitat totul si are nevoie de cineva care sa îl ajute cu învățatul. "
" Si a ales-o pe Ramone ?! Doamne, îl urasc atat de tare ! E asa un-"
" Alex !"
" Scuze, dar chiar o urasc !"
" Credeam ca îl urăsti doar pe Harry."
" Si pe el ! Îi urasc pe amandoi, sunt ca..o singura persoana !"
" Uite, Alex..asta s-ar putea sa fie greu pentru tine, dar trebuie sa te obisnuiesti. Ramone va veni la noi doar doua ore pe zi. Poti sa stai in camera ta si sa vezi un film sau ceva."
" Va veni si în weekend ?"
" Doar sambata."
" Nu mi-ai spus, mie de ce nu mi-ai spus despre asta mai devreme ?"
" Imi pare rau, am fost ocupata si am crezut ca Harry iți va spune el."
" Ei bine nu a facut-o. Si dintr-odata m-am trezit cu cea mai rea persoana din lume în casa mea !"
" Alex.."
" Nu, e în regula. Voi fi bine. Inteleg, are nevoie de ajutor.."
" Ma bucur sa aud asta. Trebuie sa plec acum, am o operatie în 10 minute."
" Bine, succes !"
" Mersi, Alex, te iubesc !"
" Si eu pe tine."
  Am ofat si am pus telefonul pe masa. Ramone era o nesuferita si toate cele,dar cand venea vorba de scoala nu era proasta. Era chiar un elev bun. Stiam ca îl putea ajuta pe Harry, si chiar daca uram asta, trebuia sa o las sa își facă treaba.