O viata nu prea normala

Capitolul 4 - Frica, teama și neputința

Spor la citit.

Am intrat în camera când o vad pe Vio ca îmi cauta pe telefon.
Îmi citește mesajele!!

Eu:Ce faci?

Vio: Citesc.

Eu: Vad...Dă-mi telefonul!!

Vio: Poftim..De ce lai ignorat toată ziua pe Vlad și invers? Vați certat?

Eu: Nu ne-am certat!! Doar ca...

Vio: Doar ca..???

Eu: Nu am chief sa vorbesc.

Vio: Spune!! Sti ce metode am!!

Eu: Ok. A venit în pauza și ma certat. Sa stau departe de Cosmin...si iam spus ca nu-l plac...dar nu ma crezut. Și s-a supărat pe mine. Crede ca îl plac pe Cosmin și bla (nu mai o lungesc)

Vio: E gelos. ^_^ Mereu. Mereu ți-am spus ca te place. ^_^

Eu: Ba nu ma place!! Chiar dacă e asa eu nu-l plac. Urăsc dragostea!!...

Asa sunt eu. Mereu am urat tot ce este legat de ea...
Chiar si cel mai mic detaliu.

Vio: Nu-mi pasa ca urasti dragostea!! Baiatu' te place. Înțelege asta femeie.

Eu: Nu sunt femeie!! Și nu osa înțeleg niciodată asta!! Pff..

Am plecat nervoasa din camera trântind usa după plecarea mea.

Eu: Întrebări, întrebări, întrebări!!!

Eliot: Cu cine naibi vorbești?

Eu: Cu fantomele!! Nu se vede???

Eliot: Hahaha. -_- Ce gluma buna.

Eu: Știu știu

Ma duc afara...
Afară e întuneric beznă. Nu vad nici pe unde merg.
Cineva ma lovește din greseala.

Eu: Hey ești orb!!??

?: O fata atât de frumoasa... *se uita de sus pana jos la mine* singura?

Eu: Hey, idiotule. Am iubit. *spun mândră*

Eu nu mint...dar în acest moment chiar trebuia sa o fac.

?: Ok. Nu-mi pasa dacă ai sau nu. *la câțiva metri vad o umbra pe care...o cunosc , dar nu-i vad moaca* Asta nu înseamnă că noi nu putem sa ne distram???!! *nuu zâmbet pervers asta nu-i bine*

?? (acea umbra) : De fapt nu-i bine. Iubitul ... tear lua la bătaie. Vreau să-ți fac cunoștință cu iubitul Iuliei. Eu sunt iubitul fetei de care te luai.

?: In cot ma doare!! Fa pasi dacă nu ajungi la morgă. =))

??: Ok. Osa te conduc. Stai liniștit nu te las singur.

Eu: Vlăduț?

Atunci Vlad a inceput sa dea în acel baiat.

Vlad: Hay!!

Nervos ma trage foarte tare de mana.
Ma ducea acasă. Am vrut sa-l opresc...dar mai rău îl supăram.

Eu: Ma duc singura.

Vlad: Te duc pana în camera ta. Fără nicio obiecție. Dacă nu...!!

Eram în fata porții.
Un scârțâit înfricoșător se aude din cauza ei...copaci din curte se mișcau și vântul parca vorbea.
Trăiam într-un film de groaza.
De frica îl strâng pe Vlad de mana.

El se uita la mine apoi își continua de drum. Se supărase ca lam strâns de mana.
De ce m-am speriat??
Pff ce proasta sunt!!

Eliot: Sunteti nebuni??!!

Vlad: Tu sa taci!! Nu sti ce s-a întâmplat!!

Eliot: Hay repede sus. Ma duc să-i trag atenția lui tata.

Am urcat repede sus.

Vio: Iulia? Unde ai fost? Vlad?

Vlad: Te rog ieși afara!! Vreau sa vorbesc singur cu ea.

Vio: Ok. Dar va rog nu va mai certati.

Vio a plecat îngrijorată..de aici.
Eu nu mai puteam sa scot nici un sunet.

Vlad se uita nervos la mine și ma arunca în pat.

Vlad: Ce făceai la ora asta afara? Zii!

Inima tremura și bătea din ce în ce mai tare. Simteam ca inima nu mai vrea sa stea în pieptul meu.

Vlad: Ce naibi faceai la ora asta? E 00:00??? De ce singura? Unde te duceai?? Sa ghicesc la Cosmin nu?

Nu puteam sa zic nimik.
Pana acum eu am băgat frica în toți...dar...acum el a băgat frica în mine.

Va urma...
Sper ca va plăcut.
Votați și lăsați un comentariu va rog.