Elemental Humans-Necesită Editare

♥7

Adierea răcoroasă a dimineții îmi mângâie delicat pielea, trezindu-mă din somnul atât de plăcut și profund. Încă îmi simt ochii ca de plumb, refuzând să se deschidă, iar simțurile amorțite de somn. Mmm... Ce bine este în pat! Mai că aș dormi toată ziua! În patul ăsta pufos și confortabil, răcorită de adiere și încălzită de razele soarelui ce reușeau să ajungă în cameră,alaturi de Hunter...
Ultimul gând îmi reaminti de noaptea trecută ,care a fost intensă și pasională, și mi se accelera bătăile inimii, ce îmi trezira de-a binelea simțurile.
Deschid ochii larg deschiși. Camera era semluminata, cu perdelelele trase, doar cu câteva raze luminând încăperea. Abia acum simt respirația caldă și regulată ce mi se izbea de ceara, bratul mare ce mă ţinea lipită de corpul lui fierbinte, și pieptul lipit de omoplatii mei ce se mișcă regulat și ritmic. Nu pot să nu zâmbesc, cuprinsă de o dragoste infinită fată de bărbatul cu care mi-am pierdut virginitatea cu drag, și mă răsucesc ușor cu fața la el. Încă dormea, cu părul brunet răvășit strălucind în soare cu reflexe arămii și ruginii, ca flacăra, și cu chipul inexpresivă, dar liniștit. Mă uit atentă la el, analizând fiecare trăsătură a chipului iubit. Ochii îmi coboară inconștient pe buzele lui,atat de dulci și moi, care mi-au sărutat pielea și m-au ars până la limita, ducandu-mă pe culmile plăcerii,si nu pot să nu îmi mușc buza de jos, ca să îmi abțin impulsul de a-l săruta, ca să nu-l trezesc.
Încep să îi mângâi încet și tandru obrazul, cuprinsă brusc de o afecțiune nemaitrăită de mine până acum. Presupun că dragostea își făcea damblaua cu mine,ravasindu-mă de-a dreptul.
Pierdută în gânduri, nu observ că Hunter s-a trezit. Când simt o atingere pe mâna, gândurile îmi dispar, și ridic ochii, doar ca să-i întâlnesc ochii lui,de un căprui ca bronzul și cu irizații aurii,care îmi citesc în suflet și îmi topesc inima.
Acum se uită la mine somnoroși și sclipind,pe sub gene. Buzele i se curbează într-un zâmbet mic.
-'Neața, pisicuță.spune el cu voce răgușită de la somn, care mă înfioară
-'Neața somnirici.ingân eu sărutându-l ușor pe buze
El mă prinse imediat în brațe, ţinându-mă lipită de el, și mă sărută și el. Curenții electrici specifici atingerii dintre corpurile goale ale noastre mă cuprind,aprinzându-mi dorința de a simți mai mult. Asa că, contrar așteptărilor lui, îmi întredeschid ușor buzele, rasufland ușor. El adâncește imediat sărutul, innebunindu-mă cu limba lui umedă și fierbinte, și nu pot să nu torc de placere în brațele-i.
El se depărtă ușor de mine și îmi dădu un pupic pe nas, cu un zâmbet.
-Ce pisicuță pasională avem aici.surade el
Eu fac botic și protestez:
-Eu nu-s nicio pisicuță!
El rânji, și cu o mână începu să îmi traseze linii lungi de-a lungul spatelui meu, înfiorandu-ma. Închid ochii din reflex și nu pot să nu torc.
Îl aud chicotind, și deschid ochii.
-Exact ca o pisicuță faci. Una mică și rea.adauga cu ochii scăpărând
Eu deschid gura ca sa comentez,dar el mi-o închise cu un sărut înnebunitor, ce îmi dădu gândurile peste cap.
Începu să coboare cu săruturile pe gât. Eu închid ochii și mă relaxez.
- Hai la baie...murmură el, cu răsuflarea fierbinte gadilindu-mi pielea
-Ca să ce?reusesc să ingaim
-Ca să ne răcorim...Altfel o să ne petrecem aici restul zilei,zambi el șmecher,iar părinții tăi se vor îngrijora.
Gândul că am putea sta aici toată ziua, atingând și mângâind corpurile celuilalt, mă făcu să mă îmbujorez, dar în același timp mă ispitea. Cine a spus că nu poți să faci dragoste toată ziua?
Geamatul lui Hunter mă aduse la realitate. Mă uit întrebătoare la el.
-Dacă îți mai muști odată buza aia, nu o să mai cobori din acest pat restul zilei. mârâi el
Eu chicotesc. Apoi îmi dau seama ca baia este un pretext bun pentru a-mi putea spăla părul de vopsea.
Cum de mi-a venit ideea asta nebunească de a renunța practic la rebeliunea mea? Păi, ieri noapte, am avut un coșmar, nu mai ţin minte despre ce, dar știu că m-am trezit plângând, îngrozită. Și Hunter s-a trezit, și a stat treaz cu mine o oră ca să ma liniștesc, deoarece eu eram speriată că dacă o să mă culc, o să îmi revină coșmarul. Și mi-a murmurat vorbe liniștitoare și m-a legănat în brațe până când m-am liniștit de tot. Dar îmi amintesc perfect vorbele lui:
-Nu mă deranjează faptul că am pierdut o oră din somn ca să stau cu tine, Cassie. Te iubesc enorm de mult, cu ochii mari și fulgerători, cu părul lung și mătăsos, și cu sufletul ce m-a vrăjit din prima clipă când ai vorbit cu mine, în primul an de liceu. Nu contează culoarea părului tău, și nici nonconformismul tău unic. Eu te iubesc oricum ai fi.
Declarația îmi topi și ultimul zid de apărare împotriva dragostei, și de atunci mă pot declara îndrăgostită până peste cap de Hunter Hoods.
Brațele lui ce mă ridicară în brațe mă readusera la realitate, și chicotesc ușor. Apoi realizez că sunt goală, și că și el este gol probabil. Roșesc puternic, și încerc cât pot de discret să acopăr părțile esențiale.
-Ce pisicuță rușinoasă am.il aud pe Hunter râzând
Eu mârâi deranjată și renunț la a mă acoperi, știind deja că a văzut totul. Și eu la rândul meu.
Îl ajut să deschidă ușa, apăsând pe clanță și impingand-o puternic. Ușa se deschise larg, lăsând la vedere o cadă plină cu apă, aproape până la refuz. Pe suprafața ei pluteau petale de trandafiri albi și roșii,iar în aer mirosea a iasomnie.
Eu chicotesc, încântată de-a dreptul, și îl sărut pe obraz.
Mă așteptam ca atunci când intră în baie, să mă lase jos, dar nu. Închise ușa cu piciorul, și intră în cadă cu tot cu mine în brațe. Abia când ne scufundam în apa fierbinte, mă lasă un moment din brațe, ca mai apoi să mă lipească de pieptu-i.
Eu oftez și mă relaxez. Îmi las capul pe umărul lui drept și închid ochii.
-Mmm, ce bine e... murmur
Îl simt sărutându-mi gâtul, și zâmbesc ușor, cuprinsă de moleșeala.
-Și ce-o să facem azi? întreb eu cu ochii închiși
-Mă gândeam să ne transformăm în dragoni, atâta timp cât eu nu-ți cunosc cealaltă forma a ta, deși cred că este la fel de sexy ca și aceasta. spuse mangaindu-mă pe abdomen
Eu surâd, încântată de idee.
-De ce nu? Și apoi să zburăm până în înaltul cerului, și să cădem ca niște comete, apoi la suprafața apei să ne deschidem aripile, redresandu-ne la timp. spun inaginandu-mi deja cum va fi
El îmi mârâie la ureche, și mă sărută pe umăr.
-Imi place cum folosești pluralul.
-Acum suntem împreună în asta, fie că vrei, fie că nu vrei.spun sigură pe mine
-Abia aștept să facem totul împreună, pisicuță. Inclusiv să luăm la bătaie idioții. Vreau să te văd în acțiune, pe lângă cea de aseară.rasufla el în urechea mea
Eu mă inrosesc,amintindu-mi seara incitantă și unică.
-Cu siguranță, tigrule.ingan jucandu-mă cu o petală de trandafiri
Îl aud pufnind, satisfăcut de apelativul folosit de mine.
Mă ridic brusc în picioare, nerăbdătoare să îmi văd părul meu acum blond, ca în vremurile apuse.
Presupun că nu îi convine lui Hunter, dar imaginea mea goală i-a înghițit cuvintele de protest.
Cobor atent din cadă, și mă înfășor într-un prosop mititel, fiind primul ce-mi căzu în mână.
Mă uit în oglindă. Parul meu fiind ud, nu se vede o diferență majoră. Așa că apuc alt prosop și încep să îmi șterg frenetic părul.
-Ar trebui să vii și tu, îi spun lui Hunter, am o surpriză.
-De ce n-ai spus așa de la început? întrebă ridicându-se imediat și coborând din cadă
Își infasurandu-mă un prosop în jurul taliei, și îmi depuse un sărut pe spate.
-Surpriza are legătură cu mine, deci poți să te schimbi în cameră te rog?il întreb încă uscandu-mi părul
-În regulă, dar nu mă face să aștept. Urăsc să aștept.spuse ușor amenințător
-Copilule! Ok, dar numai pleacă! râd alungandu-l din baie
Imediat ce ușa se închise, oftez adânc. Pocnesc din degete, și geamul de deschise larg, lăsând aburii să dispară din baie rapid, apoi scurg apa din cadă, arunc florile la gunoi, șterg pe jos, făcând baia uscată.
Apoi, pocnesc iar din degete și imediat sunt îmbrăcată cu o tinuta comoda (media).
Acum, rămâne doar părul. Dar vreau să îl usuc natural, așa că îmi creez un feon și încep procesul.
Încet încet, parul mi se usca, și devenea din bronz într-un auriu strălucitor. Inima îmi bate cu putere, de fericire, și dau mai tare feonul, nerăbdătoare să îi arăt lui Hunter surpriza.
La sfârșit, mă uit încântată și satisfăcută în oglindă. Parul meu, acum natural, îmi stătea auriu pe umeri, căzând în onduleuri largi pe spate, ca niște valuri. Acum, sunt cu adevărat Cassandra McCall. Și mă simt cu adevărat eu însămi.
Trag aer în piept, și deschid ușa băii, intrând în cameră.
Acum era curată și ordonată, cu patul făcut, și luminoasa, cu perdelelele trase. Mă uit după Hunter, și îl văd stând pe balcon, uitându-se la mare absent.
Eu închid încet ușa, și cu rapiditate mă îndrept spre el, cu bocanci bocanind ușor ,și mă duc lângă el, uitandu-mă ca el, la mare.
-Frumoasă priveliște, nu? îl întreb zâmbind
El întoarse capul la auzul tonului meu vesel, vrând să mă întrebe de surpriză. Când mă vazu, cuvintele i se opriră în gât și mări ochii. Eu chicotesc, amuzată de figura lui șocată.
-Păi, ce stai așa teapan? Nu-ţi place surpriza? Ei, nu e chiar o surpriză în toată puterea cuvântului, dar să știi că vorbele tale m-au pus pe gânduri. Așa că, iată -mă, noua Cassandra!spun eu râzând
El mă luă brusc în brațe, râzând în hohote și invartindu-mă în aer, în timp ce mă săruta.
-Doamne, Cass, ești atât de frumoasă. Te iubesc.
Eu râd și îl îmbrățișez strâns.
-M-ai făcut altă persoană, Hunter. Și pentru asta îți mulțumesc.
Stăm un timp îmbrățișaţi, bucurându-ne de prezenta celuilalt,uitand complet de lumea din jur.
Deodată, ușa se deschise larg, întrerupandu-ne. Hunter sări în fața mea, ca pregătit pentru un atac.
-Oh, Doamne, Cass, aici erai! strigă Beth fericită
Eu ies de după Hunter, zâmbind. Erau amândouă fetele, și Beth și Eve. Păreau ușurate la vederea mea.
Beth îmi sări în brațe, strangandu-mă cu putere,iar Eve cei să facă același lucru, când ea se opri brusc locului și se holbă la mine.
-Părul tău! exclamă ea aproape dezgustată
Beth se retrage, și icneste când îmi vede părul meu lung și auriu. -De ce ai făcut așa ceva?! întrebă Eve indignată
-Pentru că s-a terminat. Toată viața mi s-a schimbat în bine, iar rebeliunea a luat sfârșit. Bine, nu chiar totul, dar acum mă simt în stare să îmi confrunt Drama no°1 fără părul mov. Pot să fac asta. spun hotărâtă
Eve avea ochii scoși din orbite, dezgustată de-a dreptul, pe când Beth părea doar fericită pentru mine și oarecum resemnată.
-Nu pot să cred că ne-ai părăsit atât de ușor pentru un băiat! Atât de mult am însemnat noi pentru tine?! urlă Eve mânioasă
-Nu înțeleg care e problema! Voi insemnati și veti însemna mult pentru mine, dar eu nu pot să fiu rebelă atâta timp cât nu am de ce, ok?! Nu pot să îmi plâng de milă cu voi doar pentru că nu v-ați regăsit încă drumul! Trebuie să vă descurcați singure, așa cum am făcut eu. Un fel de a spune. Oricum, eu nu vă pot ajuta, dacă voi refuzati să îl găsiți OK? Așa că nu dă vina pe mine doar pentru că nu l-aţi găsit voi primele. închei eu hotărâtă
Eve pleca vijelios, pe când Beth zâmbi.
-Am reușit. reuși ea să șoptească
Eu măresc ochii, și o strâng fericită în brațe.
-Am reușit să scap odată pentru totdeauna de Colton! Și mi-am găsit iubirea. șopti ea râzând
-Omg, serios?! Ce mă bucur pentru tine! Cine este?!
Ea se retrase ușor atunci, stânjenită.
-Promiti că n-o să te superi?
-Ok.Zi!
-Păi, este Jaydan Cross.bolborosi ea rosind
Eu măresc ochii de șoc, și tip fericită.
-Omg, serios? Tipul ăla cu care a fost Vanessa anul trecut?
-Poftim? A fost cu ea?! întrebă Beth șocată
-Da.
-Ahm, ba nu. interveni Hunter. A fost un pariu. Jay e cel mai bun prieten al meu, și el o considera o târfă nimfomana pe Vanessa, dar să nu spuneți altcuiva.
-Nu, nu spunem nimănui! râde Beth
-Pf, ce ușurare.
-Da, știu. Ar trebui să o suni pe Ava.
-Oh, Doamne! Am uitat de ea! spun panicată ,si scot rapid telul în timp ce mă uitam prin cameră, dacă nu am uitat ceva
-Alo?aud vocea groasă,ragusita a lui Araon
Intepenesc locului. O grămadă de motive îmi tasnira în minte, care mai de care mai teribile.
-Araon. De ce ai telefonul Avei?! îl întreb aparent calmă
-Cassandra! Păi, uh, am trecut să o văd, și am rămas pe aici... spuse el evaziv
-Poftim?! Vin imediat! mârâi și închid telul cu ochii scaparand
Pufăi nervoasă, cu gânduri cât mai urâte pentru Araon.
-Trebuie să plec. Se pare că Dramele nu s-au terminat de tot. O să fiu bine. Ne auzim! spun formal în timp ce mă evaporam într-un nor negru
-Stai,Cass!spuse Hunter îngrijorat, dar eu eram prea furioasă
Ignor strigătele lui Beth și lui Hunter și sub forma mea de Umbră originară traversez cu viteza luminii marea. Mă uit în jos și tot ceea ce reflecta apa era un fel de fum negru cu doi ochi mari, două vârtejuri în toate nuanțele movului, ce scaparau mânioși.
Traversez imediat marea, apoi mă lipesc de pământ, facandu-mă una cu el, ca să nu sperii oamenii. Fac slalom printre mașini, în timp ce mintea îmi lucra febril, încercând să anticipeze ce s-a întâmplat mai exact și cum să reacționeze în fața situației.
Nici nu își dădu seama că deja ajunse în fața blocului ei. Redeveni om chiar în fața ușilor mari ale blocului și le deschise larg, repezindu-se la scări, sărindu-le câte două deodată.
Ajunse rapid la etajul 6,folosindu-se de Umbră, și străbătu rapid holul. Nici nu se obosi să ciocane. Apăsă tare pe clanță, și deschise ușa larg.
Intră în apartament, uitându-se în jur după Araon și Ava în timp ce închidea ușa.
Din sufragerie răsună voci. Le recunoscu imediat vocea lui Araon a Avei și a lui Sean. Se îndreaptă cu pași apăsați spre ei, fumegând.
Intră, și ce vazu o șoca, făcând-o să se oprească oripilată.
Araon si Ava stăteau pe canapea și râdeau, iar Sean butona absent telefonul. Imaginea de petrecere a membrilor unei familii într-o sufragerie, râzând și glumind de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nicio privire spășită, niciun plânset, nicio iertare, nimic.
Sean fu primul ce mă observă, ridicând privirea din ecranul telefonului.
-Cass! zise el ridicându-se brusc
Cred că privirea mea ce îmi oglindea vârtejul de trăiri ce îmi înecau sufletul îl opri locului, făcându-l să pălească.
Imediat, Araon întoarse privirea din cea a Avei și se intersecta cu a mea. Și Ava își răsuci capul, și se ridică în picioare, palidă.
-Cass, eu...
Eu ridic mâna, oprindu-i scuza patetică.
-Ce face el aici? o întreb cu bărbia tremurând, privind-o fix în ochii ei ce luceau a vinovatie
-A venit aici ieri seară. Mi-a povestit tot. Despre Serenity, despre viața lui fără mine... Și el a suferit, Cass, ca mine. Am fost nesabuiti, iar noi am realizat prea târziu, adică acum. Te rog înțelege, încă ne iubim... zise ea uitându-se rugător la mine
Eu mă uitam stupefiată la ea, uitând chiar și să fiu mânioasă. Clipesc, încercând să asimilez ceea ce mi-am dat seama.
Eu pufnesc, închizând ochii. Îi deschid, și mă uit batjocoritoare la ea.
-Tu... încep, negăsind cuvintele... Tu... Cât de egoistă poți să fi,huh? Egoismul tău are vreo limită, sau e infinit?! Cum poți să crezi că pe mine ma interesează viața ta amoroasă?!pufnesc de-a dreptul exasperata
Oftez, agitată, simțind cum toată durerea ce am îngropat-o iese la suprafață.
-În toți acești ani, ai realizat cumva că ești mamă? Că ai un copil, ce are nevoie de afecțiune, atenție, și iubire? Nu. Eu, un copil de 11 ani, a trebuit să aibă grijă de o femeie în toată regula, că ea nu era în stare să scape de "durerea iubirii". Dar te-ai gândit vreodată că și eu vroiam să fiu legănată în brațe?! Că și eu vroiam să îmi povestești noaptea?! Că și eu aș fi vrut să mă îmbrățișezi fără motiv și să îmi spui ca ma iubești?! Nu, nu te-ai gândit, de fapt, nici u ti-ai pus problema! Eu ţi-am făcut toate astea, când te vaitai și erai beată! ajung eu să urlu, cu lacrimi în ochi de furie
Chipul era o mască de nervi, iar ochii reflectau o ură inimaginabilă, amestecată cu dispreț.
-Și am realizat prea târziu că nu Araon era personajul negativ din telenovela asta. Tu, Ava, ai fost tot timpul. Iar eu am fost naivă și te-am crezut cu adevărat. Ce proastă am fost, Doamne! râd fortat. Dar nu mai contează, deoarece te urăsc. Te urăsc din tot sufletul, mama, care nu ai fost niciodată o mamă pentru mine! Ești doar femeia care m-a născut, atât. Așa că lasă-mă dracului în pace! îi urlu în fața ceea ce am vrut să îi spun demult, și mă risipesc într-o tornadă neagră
Simt cum explodez. Paharul e pe cale să se spargă, să explodeze, iar eu ar trebui să stau aici, cu ei, ca să se infinga cioburile în ei, dar nu. Așa că prefer să mă teleportez în Asia, în mijlocul Desertului Sahara.
Deschid ochii, simțind cum se schimba clima din jurul meu, devenind uscată și fierbinte. Soarele arzător mă înfierbânta,iar vântul uscat îmi aducea nisip în ochi. Întredeschid ușor ochii, cu grijă. Văd doar dune de nisip și cerul senin, albastru, fără pic de nori.
În sfârșit. Singură.
Neputința îmi invenina sufletul, facandu-mă să urlu la cer. Urletul se revertebra peste dunele de nisip. Nimic nu-mi răspunde, așa că urlu din nou. Și din nou. Până mă ustură gâtul. Apoi mă transform în Umbră, și îmi ascult pentru prima dată instinctul. Simțurile mi se ascutira, și miros imediat prima pradă. Un bărbat ce a spânzurat 10 femei. Hmm, bun. Acum pot să îl torturez puțin, fără să întrec măsura.
Simt cum adrenalina străbătându-mă, și un rânjet îmi schimonosi chipul. Mă evapor imediat, și traversez rapid distanta dintre mine și distracția mea.
Ajung în următorul moment în fața prazii, care se plimba furios spre casă, ca să-și bată soția. Dar la vederea mea, intepeni, cu ochii mariti de groază. Imediat i se goli vezica, și începu să tremure violent. Eu îi ranjesc cu dinții lungi ca niște colti de leu, insangerati,si cu ochii inumani, și sar pe el, infigandu-mi colții în carnea lui uscată și seacă, și, oh, atât de vulnerabilă, și gustând sângele plin de alcool,in timp ce îl sugrumam și îl înjunghiat superficial, ca să moară lent.
Într-un final, îi părăsesc corpul plin de sânge și muribund pe pavelele uscate și prăfuite și mă uit satisfăcută de prima mea pradă, ucisă ușor.
Închid ochii și râd cu cruzime, cu răutatea raspandinu-se în aer, cu destinația sufletul oamenilor. Cu atât mai multe crime, cu atât mai multe prăzi de ucis și condamnat.
-Oh, Doamne! Ce ti-a făcut Ava?! aud o voce plină de compasiune în spatele meu
Mă răsucesc, mânioasă, și văd o Electrică brunetă și cu ochii lui Araon. Mătușa mea, presupun.
Ea înclină afirmativ din cap.
-Da, sunt mătușa ta, Aeline, care nu știe dacă să te ducă acasă la mine sau să se ducă la Araon și Ava și să le ceară custodia ta. oftă ea
Eu imediat devin umană. Ea îmi zâmbește încurajator.
-Hei, am făcut un progres!exclama ea veselă
-Vreau custodia ta. spun în loc de salut
Ea mări ochii.
-Cassandra, eu... Nu știu ce să zic. Ridic mâna, perfect liniștită și hotărâtă.
-Știu că tu îți dorești un copil, iar eu vreau o mamă, deci e perfect. Ava e mama mea fizică, nu psihică, așa că practic nu am mamă. Știi ce spun. Plus că, e pedeapsa perfecta pentru cei doi. Nu au fost părinti pana acum, nu au copil. Punct. spun incrucisandu-mi brațele
Ea oftă, și își deschise brațele. Prima dată nu pricep, dar apoi îmi pică fisa. Ochii îmi strălucesc, și mă las imediat cuprinsă de brațele ei, ce se incolacira în jurul meu, ţinându-mă prizoniera. Una din mâini începu să mă mângâie delicat pe spate, iar Aeline îmi murmura cuvinte liniștitoare și cu afecțiune, care mă inmuiara.
Încep să plâng, năpădită de sentimente contradictorii. Ură, furie, vinovatie, dar și bucurie, afecțiune și iubire față de Aeline.
-Oh, Doamne, Cass, ești mai distrusă decât am presupus! oftă Aeline încă ţinându-mă în brațe
Eu nu pot să nu chicotesc.
-Știi, chiar aș vrea să te ţin în brațe în continuare, dar Allan ne așteaptă. spuse Aeline după o tăcere scurtă
Atunci eu mă depărtez din îmbrățișare și mă uit întrebătoare la ea.
-Allan? Unchiul meu? întreb curioasă
Ea începu să râdă.
-Da, chiar unchiul tău! Doamne! Chiar nu mă vedeam mătușă acum ceva ani! Mai ales mătușă a doi adolescenti! Încă nu am ajuns să fiu și mamă, deși aș vrea. Iar tu ești copilul perfect! Dar, să nu comentezi dacă o să vreau să îți gătesc sau când o să îți fac pachețelul cu sandviș!rade ea,iar eu nu pot decât să râd
-Ok, dar poți să îmi citești noaptea?! zic zambitoare
Ea chicoti.
-Desigur. Așa învăț cum să cresc un copil până ajung să am unul!
-Hmm, realizezi că trebuie să îi anunți și pe părinții mei, nu? mă strâmb dezgustată
Ea clatină negativ din cap.
-Nu le spun. Tu ai fugit de-a acasă, în lume, vrând să fi singură. Eu te-am găsit în sfârșit aici, dar abia la final, când urmează să vină ei să te vadă.
-Care poate însemna un an chiar. adaug incrucisandu-mi brațele
-Da, și un an. oftă ea
Eu zâmbesc și nu pot să nu ţopăi de fericire, și o îmbrățișez strâns, pupand-o pe obraz.
-Mersi de înțelegere! îi spun de-a dreptul încântată
-E ok, scumpo. Și Allan era independent, și foarte, foarte încăpățânat si hotărât în deciziile lui. oftă ea
Eu surâd. Sunt sigură că ne vom înțelege foarte bine! Abia aștept să ajung la palat!
-Ok, acum hai la palat! zise Aeline, și înainte să pot reacționa, mă prinse de mână și întunericul ne înghiți

Nu apuc să icnesc de surpriză, căci deja ajungem în Împărăție,intr-o cameră enormă a palatului. Cred că este sala de conferințe, deoarece în mijloc era o masă unde niște barbati imbracati eleganti stăteau de vorbă, în capătul mesei cu Allan, îmbrăcat regește, exact ca un Împărat adevărat.
Înainte să mă observe, îmi schimb tinuta cu bocanci negri, blugi inalti negri, cu genunchii rupti, un tricou negru, larg cu spatele din voal pe care scria Nope. I still don't care. și geaca de piele până în talie, cu mâneci trec sferturi. Părul e prins într-o coadă ciufulită, lăsând cerceii cu obsidian ce reprezentau un craniu. Buzele îmi erau mov închis, iar ochii erau acoperiti de negru. Așa mă simt și eu.
Aeline își drese glasul, și atrase atenția barbatilor. Toti ar uitară surprinși la noi, dar cel mai mult la mine, căci eram nouă.
Observ că unii bărbați erau de vârstă cu mine, dar fix că îmi pasă. Hunter mi-a furat inima, dar oricum sunt prea obosita ca să mă pot gândi la el.
L
Allan fu primul care reacționa. Se ridică în picioare, zambindu-ne, și se apropie de noi.
-Hei, All. îl salută Aeline sărutându-l scurt
-Bună, iubito. Se pare că în sfârșit pot să fac cunoștință cu nepoata mea, Cassandra, nu? întrebă el zâmbind
-Da. Am fugit de acasă. spun eu și îmi dau ochii peste cap
Allan mă privi șocat, și caută confirmarea în privirea Aelinei. O primi imediat.
-Deci, spun când se uită din nou la mine, nu o să le spui nimic de mine lui Araon sau Avei, chiar dacă o să te santajeze,ameninte sau alte trucuri idioate. N-au decât să se de-a cu capul de pereți, dar eu n-am de gând să mai stau cu ei, sau să îi văd. Sean poate să fie cât doi copii, așa că să mă lese în pace. spun incrucisandu-mi brațele și incruntandu-mă
Aeline dădu din cap, și oftă.
-Hai, du-te în camera ta. Vin și eu imediat, pentru terapia cu ceai.imi zâmbi mângâindu-mă pe spate
-În ce constă terapia? o întreb uitând de dramă și zâmbind încântată
-O să vezi! Și fără fețe sumbre și vopsite cu negru! Altfel nu va merge.
Eu îmi rostogolesc ochii și pufăi amuzată.
-În regula,dar să nu întârzii! o avertizez
-Ok ok!rase ea
Eu zâmbesc slab, și încep să traversez încăperea lungă cu pași repezi și mici. Îmi scot telefonul și șterg numerele de telefon a lui Araon și Avei, apoi îi blochez pe toate rețelele de socializare posibile. De acum încolo nu o să mai răspund numerelor străine!
-Cass, te descurci să îți găsești camera? întrebă Aeline din urmă -Trebuia să întrebi înainte.Da,stiu unde e camera. mormăi cu ochii în telefon
Acum realizez că trebuia să vorbesc cu Hunter despre dispariția mea subită. O să se îngrijoreze. Mai ales că Ava chiar știe să dramatizeze.
Telul începu să îmi sune. Văd că este numărul lui Hunter. Zâmbesc, și aproape îi răspund.
Dacă este Ava, sau Araon? Sau Sean, care știe că e iubitul meu... Nu, nu risc.
Mă uit cu inima bătând la ecran, și decid să îl las să sune. Dacă o fi Hunter cu adevărat, deși nu cred, măcar să nu îl resping. Mai ales după azi dimineață și ieri seară... Gândul la ce s-a întâmplat atunci mă făcu să chicotesc, și să mă îmbujorez ușor. Nu credeam că săgețile lui Cupidon au un efect atât de rapid.
Nici nu realizez că deja sunt în fața camerei pregătite pentru mine. Allan mi-a dat indicații prin puterea noastră comună. A adăugat că e special aranjată pentru mine, dar dacă vreau să modific ceva, pot.
Apăs pe clanță și imping ușa mare, din lemn negru. Ea se deschise tăcut, lăsând la vedere o cameră exact cum îmi place mie.
Cu pereții lila, cu mobilă din lemn negru, cu perdelelele mov, cu patul mare, de trei persoane chiar, cu așternut negru cu alb, cu o masă de toaletă, cu baie particulară și o altă ușa, ce presupun că ducea în dresing. Închid ușa, și mă declar mulțumită. E exact cum îmi place. Nici luminoasă, dar nici sumbră.
Prima dată intru în dresing, căci sunt curioasă dacă sunt haine sau este gol, să îl umplu eu cu ce vreau. Rămân mască.
Dresingul e enorm, modern și plin cu haine superbe,toate pe gustul meu. Un dulap doar cu pantofi de toate tipurile ,un alt dulap doar cu rochii, și tot așa. Trăiesc visul oricărei fete!