Zâmbete străine

30 0 0
                                    

Cineva mă strigă.
- Cassie!
- Daaa?!
- Nu o să-ți vină să crezi ! Tom m-a înșelat ! îmi soptește și iși pune capul pe umărul meu, plângând.
* Ce-ai femeie ? * în mintea mea
Nu știu cine e tipa, dar presupun că îmi e prietenă. Are bucle brunete la fel de voluminoase ca ale mele, numai că ale mele sunt blonde. Are ochii de un albastru cu o nuanță mai închisă decât a mea, cred.
Încercând să fiu o presupusă prietenă bună, o consolez:
-Și așa nu te merita, trebuia să te desparți de el mai demult !
Mai bocește un minut pe mine și apoi iși ridică fața.
- Wow, îl cunoști? și îmi arată un tip.
Un străin mă fulgera din priviri cu un zâmbet ascuțit și orbitor. Era un tip de circa 1.80 m , bine făcut, cu păr brunet și rebel. Se uită la mine încontinuu. Mă intimidează groaznic. Îmi mut privirea la "prietena" mea.
- Nu am nici o idee cine e. zic indiferentă.
- E super drăguț!
- Dacă tu zici...
- Uite vine încoace!
- Ooo nu...
Tipul se apropie cu pași cuceritori și hotărâți către noi. Parcă zâmbește la larg și mai destins. Mare afemeiat mai pare! Ajunge față în față cu mine. Ce pana mea are de gând ? Întinde așadar mâna către mine.
- Nathaniel, îmi pare bine! zâmbește și mai cuceritor.
Ce e in neregulă cu el? Zic să fiu politicoasă și să îi răspund. Care era oare numele meu? Aa, Cassie.
- Cassie, *întind mâna*, îmi pa....
La contactul cu mâna lui un fior negativ mă cuprinde și leșin. Mi se instalează o viziune care se repetă parcă la nesfârșit.
Era...

ÎngerulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum