O viata nu prea normala

Capitolul 12 - Chiar m-am îndrăgostit?

Spor la citit.

Andre: Vlad e un idiot. Sa nu suferi pt idioți. Ești frumoasa. Când plangi ești urata. Te rog nu mai plânge...

Se apropia din ce în ce mai mult de mine.
Fulgi de nea îmi impodobeau parul meu lung și șaten.
Vântul adia puțin...parul meu dansa la fel și parul lui... parul lui atât de ne aranjat și dragut...

Ochi lui sclipesc în lumina slaba a lunii.
Stelele strălucesc cum nu au mai făcut-o vreodată.

Se apropia de mine...doar un metru ne mai despărțea...și...la rupt.
M-a sărutat...simțeam respirația lui calda în fata mea.

Inima mea...bătea de fericire. Ma simt atât de bine.
Mmm...m-am îndrăgostit?
Eu...dar...
Eu îl plac pe Vlăduț. Îl iubesc...

Îl plac pe Andre? Cred ca ... puțin.
Ăăă ... foarte puțin.

Andre: Imi pare rau frumoaso ... stiu ... tu suferi și eu...

Eu: Nu sufăr. Și de ce iti pare rau? Nu ai făcut nimik.

Andre: Ba am făcut...

Eu: A fost ... dragut.

Andre: Nu nu a fost dragut.

Eu: Ăăă da...

Andre: Am fost dulce ... Vino te duc acasă.

Eu: Ma duc singura..

Andre: Nu pot sa te las singura..

Eu: Ok.

M-am condus acasă. Eliot ma astepta în prag plin de nervi.

Elio: Unde ai fost?? Trebuia sa fi la scoala!! Tu și prieteni tai prosti ați chiulit.

Andre: Calmează-te! A fost cu mine.

Eu: Prieteni mei nu sunt prosti. Tu ești!

Am fugit în camera trântind usa după mine.
Afară se auzeau zgomote.
Ies în balcon și acolo...

Va urma...
Sper ca va plăcut. ^_^