De ce tocmai eu? De ce trebuia sa fiu eu cea care este transeferata la New York cu serviciul? Nu am nimic cu New York-ul, dar asta nu inseamna ca vreau sa imi parasesc casa si prieteni pentru a locui aici, dar acum e prea tarziu, avionul decoleaza in 15 minute si eu ma mustrez singura din cauza plecari. Eram atat de absorbita din cauza plecari incat nu auzeam telefonul care suna ca disperatul, dau sa raspund dar cand vad cine ma suna il las innapoi in geanta. era scumpul meu sef Mark, care a avut onoarea sa-mi faca transferul pe motiv ca sunt o angajata serioasa si ca o sa imi fie mai bine in New York decat in Londra. Mai nou toata lumea ia deciziile in locul meu, dar daca mi-ar lua si durerea pe care o am ca am lasat acasa prieteni, fost iubit, atatea amintiri...
Ca sa nu imi fie plecarea asta brusca indeajuns, un tip "macho" s-a asezat pe scaunul de langa mine si imi dadea coate in timp ce se pieptana si isi admira "frumusetea" in oglinda. A tinut-o asta vreo 15 minute pana cand m-am intors la el, mi-am dat castile din urechi jos, mi-am oprit muzica si i-am spus:
- Scuza-ma, dar ai putea sa iti ti coatele pentru tine? Ca nu mai ai mult si imi rupi mana.
- Mai slabeste si tu, si atunci nu te-ar mai deranja coatele mele!
- Poftim? ma rastesc la el si ii trag o palma peste fata. Uite acum cred ca am slabit destul sa nu ma mai deranjeze coatele tale. Si cred ca si tu ai terminat sa ma mai enervezi.
El nervos isi tranteste oglinda in geanta, dupa ce isi examineaza fata sa vada daca nu cumva i-a ramas vreo urma, si se intoarce catre mine:
- Habar nu ai cu cine te pui. O sa iti para rau daca te incurci cu mine!
- Sincer, nici nu imi pasa cine esti, de unde si cu ce scop. Mie imi pasa sa nu te mai bagi cu coatele in mine si sa imi vad de drum in continuare.
Dupa ce mai face pe intelectualul vreo 2 minute se aseaza normal in scaun si isi vede de oglinda sa. Tot restul drumului a fost linistit, lipsit de incidente, spre marea mea bucurie. La ora 20:52 de minute am ajuns in aeroport, eram epuizata de atata avion. Trebuia sa il sun pe Mark, sa imi spuna cu cine, unde si cand ma intalnesc petru a finaliza transferul. Imi i-au telefonul si il sun, dupa mai multe incercari imi raspunde:
- Amy esti nebuna? E aproape 2 noaptea, ce suni la ora asta?
- Scuze Mark, dar eu acum am ajuns la "minunatul" New York, si vreau sa stiu si eu cu cine ma intalnesc sa termin odata cu transferul.
- Amy, ti-am mai spus odata, te asteapta cineva in fata aeroportului si o sa te descurci mai departe si fara indicati, ca doar esti fata mare. Acum lasa-ma sa dorm si eu.
- Ok Sef. Ne auzim maine. Noapte buna. ~bip bip~ Apel terminat.
" Ce mai discutie lunga. Omu asta e un cretin, de unde stiu eu cum arata persoana aceea misterioasa care ma asteapta? Daca ma rapeste cineva? Acum sunt prea paranoica..."
Ies afara din aeroport, cu o gramada de bagaje dupa mine, bineinteles ajutata de unul din angajati aeroportului, si il caut din priviri pe misteriosul meu sofer. Dupa o perioada il zaresc, era un barbat la vreo 45-50 de ani in costum si cu o plancarda pe care scria Amalya Miller. Minunat nici macar numele nu pot sa-l scrie corect, de cand se scrie Amalia cu y? Oameni astia isi bat joc... Dupa ce m-am mai uitat de vreo cateva ori in jur, i-am spus angajatului de la aeroport ca am gasit pe cine trebuia si m-am indreptat spre el.
- Buna seara. Amalia Miller, cu i normal. D-vs sunteti de la firma D-lui Black?
- Buna seara domnisoara Dancu. Da eu sunt Christian Bennet, si de azi inainte voi fi soferul D-vs personal. Observand ca nu spun nimic, a continuat el: Permiteti-mi va rog sa va iau bagajele si sa le asez in portbagaj.
- Multumesc Christian. Si nu cred ca vei fi soferul meu, voi vorbi cu Sefu si o sa ii explic ca mie imi place sa-mi conduc masina cu care circul, si daca este vreo urgenta exista taxi, multumesc pentru amabilitatea ta Christian.
- Domnisoara, Sefu nu o sa va primesca decat maine, si pana atunci o sa aveti nevoie de mine.
- Stiu ca numai maine voi fi primita de catre D-nul Black, si in acelasi timp realizez ca nu o sa ma pot descurca fara ajutorul tau intr-un oras nou. Multumesc inca odata Christian si te rog sa ma duc intai la un restaurant sa iau cina ( de la 2 noaptea 😂) iar mai apoi la un hotel sa ma cazez.
- Nu o sa fie nevoie sa va duc la hotel, D-nul Black s-a ocupat personal de achizitionarea unu apartament la cateva strazi de sediul firmei.
- Un apartament, deja?
- Da, D-nul Black a dorit sa fie sigur ca veti avea parte de comoditatea si intimitate de care orice femeie are nevoie, imi spuse acesta zambind si poftindu-ma sa urc in masina.
Ma condusese mai apoi la un restaurant mic si finut din apropierea firmei dar si a apartamentului, dupa spusele lui Christian. Am avut parte de o cina linistita si putin amuzanta, discutand cu Christian atat despre planurile pentru urmatoarea zi cat si despre vietile noastre in linii mari. Apropo, ca sa stiti si voi eu sunt Amalia, am 23 ani, sunt nascuta in Londra si de cateva ore locuiesc in New York. Am terminat facultatea de Psihologie si mereu am visat sa urmez un master in criminalistica, dar viata mea a urmat alt drum decat cel dorit de mine. La varsta de 20 ani, inca pe bancile facultatii, m-am angajat la o firma de consultanta risc, mai intai part-time mai mult pentru acumularea cunostintelor, iar mai apoi full time, ca pe urma dupa aproape 2 ani sa ajung sa fiu transferata la filiala din New York, ce mai aventura..!
*
Nu m-am mai simtit atat de singura de ceva timp, ce e drept, inainte aveam un iubit care era langa mine mai mereu, si prieteni care sa imi ridice moralul si sa ma faca sa zambesc; prietenii nu i-am pierdut dar pe el da, dar daca stau sa ma gandesc nici nu imi pare atat de rau, ajunsesem sa ne complacem asa, cu totul, fara sa ne mai dorim ceva mai mult, eram un fel de fuck friends care aveau momente de romantism 😂 la inceput a fost diferit, a FOST aproape perfect, dar in timp ne-am dezamagit reciproc, nu am renuntat nici unul la celalalt, dar nici nu am mai luptat... Dupa o baie lunga, ies pe balcon cu un pahar de vin in mana ( macar de atat sa am parte 😜 ) si imi aprind o tigara, momentul meu de relaxare si viciul meu preferat 😂 E 3:30 AM si inca nu am starea necesara sa ma pun la somn... Christian mi-a spus ca datorita orei "porno" la care am ajuns, D-nul Black ma v-a astepta la birou doar dupa pranz, ca sa reusesc si eu sa ma odihnesc 😉
