Flacăra Inimii

Intalnirea

Picioarele mele erau amorțite de la atâta alergat , tălpile îmi zvacneau , simțeam cum picături de transpirație mi se scurgeau de pe frunte , parul îmi era ud de parca l-aș fi spălat. Ma uit în jur și singurul lucru care ma înconjoară era pădurea deasa care părea un adevarat sanctuar negru fără viata.

Foșnetul frunzelor ma neliniștea, simțeam privirea cuiva cum trece prin mine , eram pur și simplu înfricoșata.
Deodată un strigat îmi face pielea de găină.

-Rose , strigatul acesta .....
Tresar atunci când ochii mi se deschid frenetic, și pipai ușor așternuturile patului. Respirația îmi era accelerata iar Inima îmi era în gat , ma simțeam de parca as fi alergat la un maraton.
Odată ce realizez ca a fost doar un vis ma ridic în picioare și ma duc la bucătărie unde beau un pahar cu apa.

De ce o tot visez , de ce ma tot urmărește, mai bine spus bântuie, pur și simplu
m -am saturat , nu știu care mai este sensul vieți mele pe acest pământ.

Ma uit la ceasul de pe perete și înjur în barba atunci când realizez ca mai am o jumătate de ora sa ma pregătesc pentru a pleca la munca .Cat mi -as dori cate odată sa ma fac mica mica încât sa ma pot evapora și sa scap de toate grijile vieți.Dar se pare ca asta nu se poate întâmpla asa ca gata cu visarea.

Ma duc în camera și îmi aleg niște blugi negri tăiați, un tricou alb cu un craniu pe el și o cămașă alba peste. Îmi scot dintr-un sertar lenjeria mea neagra de dantela iar apoi îmi iau un prosop mare albastru și ma îndrept spre baia mica a apartamentului.
După un dus binemeritat , ma îmbrac îmi iau geanta și câteva schițe iar apoi o tulesc. Trebuie sa prind neapărat autobuzul altfel voi întârzia din nou.
Ies din apartament și încui ușa, sper sa nu facă iar dragi mei vecini gălăgie și sa o trezească pe Sabrina.
A da Sabrina e colega mea de apartament , fără ea nu mi-aș fi permis niciodată sa plătesc chiria acestui apartament care aparent se afla la periferia orașului și chiar dacă are o chirie rezonabila e nu mi-o pot permite .
Locul meu de munca este unul obișnuit lucrez pentru un ziar cu știri zilnice foarte important , nu va gândiți ca sunt vreun redactor șef sau altceva de genu , nu, desenez schițe pentru portretele oamenilor din politica, oameni de afaceri importanți chiar și sportivi.

Din asta nu se câștigă prea mult, adică mai de loc , am un salariu destul de mizer, am visat odată ca voi devenind arhitect bun , dar visele la mine nu devin realitate.
Ma trezesc din visare ,atunci când o mașină trece pe lângă mine și ma uda leoarca din cauza apei de lângă canalizare.
-Ahh..rahat , sunt leoarca.
Încerc sa găsesc în geanta un șervețel sau cel puțin ceva util care sa ma ajute sa ma usuc cat de cat.Dar nu apuc sa caut bine in geanta căci atunci mânerele negre cedează iar geanta alături de tote lucrurile din ea cad în băltoace mizera.
-La dracu' ce ar putea sa meargă mai rău.
Cu astea fiind spuse un fulger străpunge cerul deja înnorat și o ploaie torențială începe sa imi loveasca corpul.
-Chiar îți bați joc de mine , spun acestea uitându-mă spre cer .Încep sa îmi mișc mâinile în jurul corpului încercând sa ma încălzesc. Ma uit în stația de autobuz și vad cum acesta pornește fara mine.
-Oooo...pe bune acum mai întârzii și la servici .
Îmi scot cămașă alba de pe mine și încerc sa o storc de apa.
Deodată simt pe umeri cum doua mâini calde îmi înfășoară un material textil asemănător unui sacou.