Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 22

    Amanda pasea apasat pe aleea ingusta. Ajunsa in fata usii trase adanc aer in piept, situatia in care se afla era destul de dificila si nu vroia sa strice lucrurile mai mult decat erau deja. Puse mana pe manerul auriu al usii si o deschise incet. Vocile tensionate ale sotilor Clarke se auzeau din bucatarie, spiritele erau destul de incinse. Nu-l auzise niciodata pe Eddard sa ridice tonul in fata Rosaliei, mereu facea asa cum isi dorea sotia lui. Prin fata ochilor ii trecura diverse momente din copilarie. De cate ori facea cate-o nazbatie mama ei o certa aspru, si desi ar fi vrut de multe ori sa intervina Eddard statea de-o parte. Acum totul ii era clar, el nu intervenea pentru ca-i era rusine cu ceea ce facuse. Adevarul iremediabil era ca-si inselase sotia si ii puse un copil in carca.

  Isi aduna intr-un final gandurile si gasi puterea sa se indrepte spre incaperea cu pricina. Cand o vazu, Eddard se grabi s-o stranga in brate. Avea lacrimi in ochi si era vizibil rusinat de toata situatia in care isi puse fiica.

-Nu am venit aici pentru imbratisari si linguseli in familie tata, sunt satula de asa ceva pana peste cap, spuse Amanda pe un ton grav cu o atitudine degajata.

-Imi pare rau Amanda, ar fi trebuit sa-ti spun despre toate astea, doar ca mi-a fost mult prea rusine. M-ai crezut mereu un barbat model, nu am vrut sa-mi denigrez imaginea in fata ta spunandu-ti ca mi-am inselat sotia.

  Eddard isi privea fiica cu mult regret. Ochii lui marunteii si caprui erau plini de o tristete adanca. Purta aceasta povara de foarte multi ani, ii venea greu sa creada ca totul se descoperise acum.

-Daca as putea sa dau timpul inapoi, mai adauga el apropiindu-se de Amanda, ti-as povestii totul draga mea.

-Dar nu poti tata si asta e problema, deasta sunt aici. Rosalia, spuse Amanda indreptandu-si capul catre femeia ce privea atenta conversatia sprijinindu-se de blatul mesei, tu ai fost pentru mine o adevarata mama. M-ai ingrijit si te-ai asigurat sa am de toate, insa acea dragoste materna sa stii ca ti-a lipsit cu desavarsire. Eu iti multumesc din adancul inimii pentru tot ce ai facut si nu te judec sau nu-ti reprosez nimic cu privire la trecut, nu deasta am venit.

   Rosalia isi ridica mana ce statea sprijinita de blatul mesei si se apropie de cei doi. Se straduise sa ascunda secretul atata timp de dragul lui Eddard, dar mai ales al imaginii ei in viata publica. Nu i-ar fi placut ca lumea s-o vorbeasca pe la colturi afirmand ca sotul ei a inselat-o si colac peste pupaza din acea aventura a rezultat un copil. Insa acum, pusa in fata faptului implinit, nu parea sa fie prea trista ca Amanda aflase, poate ca era mai bine ca ea sa stie.

-Ar trebui sa lasi trecutul sa treaca, Amanda. Nu se poate schimba nimic, esti fata noastra si gata.

  Amanda isi miji ochii si facu un pas spre Rosalia. Ii fierbea sangele in vene de furie si incerca cu greu sa se abtina.

-Daca trebuie sa lasam trecutul sa treaca atunci ce treaba poti sa ai cu Blake Hall? Stii acea Blake care m-a rapit si a incercat sa ma omoare?

  Auzind asta Eddard se intuneca brusc la fata. Sotia lui, sa fie in cardasie cu asemenea persoane? Era de necrezut pentru el ceea ce tocmai auzise din gura fiicei lui.

-E adevarat Rosalia? Ai vreo tangenta cu aceasta Blake despre care vorbeste Amanda?

  Rosalia pleca privirea, strangandu-si pumnii. Ar fi vrut sa nege insa expresia fetei ar fi dat-o de gol.

-E adevarat, am contactat-o pentru a-i da o suma de bani in schimbul sigurantei Amandei. Vroiam sa gaseasca o femeie suficient de antrenata ca s-o protejeze. Eu, spuse Rosalia privind-o pe Amanda, o sa te consider mereu fiica mea, daca ma accepti bine, daca nu eu ma retrag.

  Spunand acestea Rosalia parasi bucataria fara comentarii, lasandu-i pe Amanda si Eddard singuri. Acum ca aflase motivul Rosaliei in legatura cu Blake, nu mai era nevoie sa continue investigatia alaturi de Octavio. Isi privi tatal pret de cateva secunde apoi se indrepta si ea spre iesire. Eddard o privi neputincios, ziua de azi fusese prea mult pentru el. Amanda parasii locuinta urcandu-se intr-un taxi aflat in fata casei. Se putea duce la Jason fara a fi nevoita sa-l mai minte. Ii scrise lui Octavio un mesaj explicandu-i ca nu mai este nevoie de o investigatie.

                             ****

   Ajunsa la apartamentul lui Jason il auzi pe acesta vorbind cu cineva. Spiritele pareau sa fie destul de incinse asa ca Amanda intra de urgenta. In fata ei se aflau acum, Jason si Octavio care isi aruncau priviri sub forma de fulgere unul celuilalt.

-Pentru numele lui Dumnezeu, Octavii, ce cauti aici? striga Amanda trantindu-si geanta jos.

-Am aflat ceva si era foarte urgent asa ca am venit sa te caut, raspunse Octavio, dar Jason si-a iesit din minti. Apoi i-am spus ca ar trebui sa fie langa tine in momentele astea, nu ti-a fost usor sa pierzi un copil.

  Ochii Amandei se marira instant, iar expresia fetei i se intuneca. Jason o privea cu dezamagire si confuzie.

-De ce nu mi-ai spus ca ai fost insarcinata cu copilul meu? Raspunde-mi Amanda, tipa Jason lovind blatul mobilei cu pumnul.

-Venisem sa-ti spun in noaptea aceea la bar insa cand te-am vazut cu alta m-am abtinut. Apoi am avut accidentul si am pierdut sarcina. Iar apoi...nu am vrut sa te supar.

   Vazand cum spiritele se incing si atmosfera devine tensionata Octavio se indrepta spre iesire. Provocase un dezastru in cei doi, era sansa lui sa intre din nou sib pielea Amandei. Parasi incaperea fara a-i intrerupe pe cei doi, iar cei doi fara a realiza ca el plecase.

-Mi-ai luat dreptul de a-mi plange copilul Amanda. Cum ai putut sa-mi faci una ca asta. Esti exact la fel ca ea.

-Ca ea? Cine e aceasta ea? Nu stiam ca incepi sa ma compari cu altele.

-Ma refeream la fosta mea iubita, cea care a murit in conditii suspecte si din cauza careia am venit in Manhattan. M-am certat cu ea din exact acelasi motiv, imi ascuse ca era insarcinata.

-Am vrut sa te protejez Jason, nu am intentionat sa te ranesc.

-Stiu, dar pentru moment nu mai pot avea incredere in tine. Vreau sa stau singur o perioada si sa ma gandesc. Imi pare rau Amanda, dar nu mai putem fi impreuna.

   Cu lacrimi in ochi Amanda isi ridica geanta de jos si pleca. De aceasta data era sigura ca-l pierduse pe Jason pentru totdeauna.

************************************

Sper sa va placa si va astept parerile:*