O viata nu prea normala

Capitolul 14 - Ce se întâmplă afara?

Spor la citit.

Mi sa luat ca toți sa zica și sa creadă ca sunt prostuta.
Mi sa luat ca toti nu au ce sa facă decât sa rada și sa bârfească pe alți. Chiar dacă par prieteni sau mai mult decât prieteni...sa nu ai încredere în ei.
Cum am avut eu în Vlad. Acum sufăr pentru greseala făcută.
Dar sufăr cel mai rău ca nu e prima data și nu cred ca osa fie și ultima data prostuta.
Dacă par prostuta și vad ca ma minti ori nu vreau sa ma indepartez de tine ori nu vreau și ma doare sa rup acea relație. (De prietenie sau poate mai mult)

* A doua zi *

Soarele neastâmpărat cu razele lui enervante ma trezesc.
Stai! Eu...eu sunt inbratisata...de...Andre.

Andre ma ținea strâns strâns în brate.
Chiar ma simțeam în siguranta. Cine ar fi crezut ca osa ma indragostesc de prietenul meu cel mai bun.

De el m-am îndrăgostit. Dar pe Vlad îl iubesc. Ce încurcătură.

Încerc să-i ridic mana ușor de pe soldul meu...fără să-l trezesc.
Și reușesc. Yey.

Ma ridic din pat dar o mana calda ma oprește.

Andre: Unde te duci frumoaso?

Eu: E ora 10. Ma duc la baie sa fac dus.

Andre: Nu te-am întrebat cat e ceasul.

M-a aruncat înapoi în pat și el s-a pus peste mine.

Andre: Esti frumoasa asa.

Eu: Da-mi drumul.

Atunci m-a sărutat foarte dulce. Dar s-a oprit când a observat ca eu nu ii răspund.

Andre: Scuze...am uitat ca încă îl iubești ... pe acel prost..

Andre a plecat dezamăgit din camera.
Aud un zgomot. Vlad bătea în geam.

Cioc - Cioc

Mai bine deschid geamul....nu vreau să-l spargă iar.
L-am deschis și el a intrat.

Vlad: Mersi. Închide geamul e foarte frig.

L-am închis apoi m-a trântește usor în pat.
Îmi pune mana la gura.

Vlad: Te rog ai încredere în mine. Ascultă-mă pana la capăt. Bla bla bla (mia povestit ca aia a sarit pe el și la sărutat și bla bla) spunând cu lacrimi în ochi.

Eu: ...

Vlad: Sa sti ca nu sunt supărat pe tine ca te-a sărutat idiotul ala. Nici tu nici eu nu suntem de vina.

Eu: Ba nu. Eu sunt de vina...si

M-a oprit din vorbit cu un sărut...el și Andre sunt diferiți...
Vlad e nevinovat...și eu...

Vlad: La ce te gandesti îngeraș?

Eu: Imi pare rau..

Vlad: Nu ai pentru ce.. ^_^ Ba bucur ca ai inteles tot. Si te iubesc mult. Mai bine plec pana nu vine Eliot sau tatăl tău. Pa. Te iubesc.

M-a sărutat pe obraz și a plecat.

Iau telefonul și o sun pe Vio.

Eu: Bla bla bla

Vio: Poftim? Eu cred ca mințit. Și cu Andre cum rămâne? L-ai iertat pe Vlad?

Eu: A spus adevarul. Când îmi explica o lacrima i-a căzut. Andre...îl plac...dar pe Vlad îl iubesc.

Vio: Atunci fa ce iti spune inima. ^_^

Eu: Am procedat bine?

Vio: Da. Ma chiama mama vorbim mai târziu. Te pup. Pa. ^_^

Eu: Si eu te pwp. ^_^

Dar Vio are dreptate. Cu Andre cum rămâne? Nu vreau să-l ranesc.
Trebuie sa rezolv problema înainte sa o rezolve Vlad.
Afară se aude niște voci...si multa gălăgie. Ma uit pe geam și ...

Va urma...
Sper ca va plăcut.
Votați și lăsați comentarii. Vreau sa vad părerea voastră. ^_^