Viața, un mister

Idealurile din jurul nostru

Uneori vrei să ieși în evidență, să simți că faci ceva cu viața ta și să contezi pentru cineva. Vrei să ieși din anonimat și să arăți că ești bun la ceva. Acum la începutul oricărei zile îți faci planuri, de exemplu de azi slăbesc 5 km, ies mai des prin oraș, cunosc mai multi oameni și lista poate continua, dar dacă stai să te gândești dorințele astea le-ai avut și ieri si alaltăieri. Azi de ce ar fi diferit? De ce simți că azi ai reuși să devii mai sociabil, mai cunoscut. De ce ne dorim asta? De ce nu ne mulțumim cu ce avem și ne dorim mai mult? Ai părinții aproape, ai un prieten ,doi ,dar nu ești mulțumit, vrei mai mult. Poate pentru ca ne simțim singuri... De ce simțim nevoia de atenție și de afecțiune? Îmi doresc atât de mult sa ofer altora înțelegere și afecțiune încât pentru mine nu mai rămâne nimic, atunci vreau să primesc ce ofer. Chiar dacă cel puțin o persoana oferă ceva asemănător ,vrei mai mult. Vrei o mână care să se joace în părul tău ,o alta care să îți cuprindă talia așa încât să te țină din ce în ce mai aproape de pieptul lui ,un par vâlvoi în care să își împletești degetele, să îl ciufulești și nu în ultimul rând o pereche de buze moi care să le mângâie pe ale tale. După genul ăsta de atenție tânjești și din cauza ei simți nevoia să ieși din anonimat, să cunoști oameni noi, să te plimbi peste tot. Crezi că azi este diferit față de ieri deoarece, răbdarea de a primi ce îți dorești devine mai subțire pe zi ce trece,atunci ești în stare să faci ceva pentru dorința ta. Vrei atât de mult încât poţi lăsa toată timiditatea, tristetea ,furia in urma si poti sa faci un pas in fata. Încerci sa te prinzi de cineva cunoscut ca sa te integreze in "lumea noua". Faci toate aceste lucruri pentru un scop,dar dupa ce il atingi mai esti asa de dornic de mai mult? Oare cand ajungi la asa zisa "limita" devii sigur ca o sa faci cativa pasi catre scopul mult visat sau vei da înapoi?