O viata nu prea normala

Capitolul 15 - Pregătirile

Spor la citit.

De afara aud urlete.

" Pleaca naibii de aici. "

" Daca te mai apropiat de ea...nu știu ce osa fac..!!! "

" Nu mie frica de prosti..!!! "

Se certau Nat cu...Andre.

Eu: Sunteti prosti. Terminați!!

Andre: Nu am făcut nimik. El a început sa tipe și sa se certe cu mine.

Am coborat jos cu o mie de nervi.

Eu: Ce faci aici Vlad?

Vlad: Iam zis un mic sfat.

Eu: Tipand și urlând?

Vlad: Asa vorbesc eu..

Eu: Acum de ce nu mai vorbești asa.

Tata: Pleaca acum!! Dacă te mai prind a 3 oara aici nu știu ce nu fac. Și tu Iulia? Ma dezamăgești. Andre tu nu faci nimik? Am mari așteptări de la tine. Dă-l afara apoi bago și pe Iulia în casa. Am o veste buna pentru voi.

Vlad plecase singur și Andre m-a luat de mana și m-a băgat înăuntru.

Wow...in viata mea nu am văzut atât de mult tărăboi și atâtea pregătiri.

Eu: A cui e ziua? Ce sărbătoare e azi?

Mama lui Andre: Buna dragilor. Sunt atât de fericita. *ma ia in brate pe mine apoi pe Andre*

Eliot: Ce mândru sunt de tine. ^_^

M-a ia în brate și ma sărută pe obraz.

WTF.
Au inebunit toți.

Andre: Ce naibi se întâmplă? ...

Tata: Am stabilit acum o săptămână. Maine e ziua cea mare...

Andre: Ce ai stabilit?

Eu: Ziua mare?

Eliot: Tata a văzut acum o săptămână ca voi...in camera...ați... si va stabilit căsătoria.

Eu: Stai ce? Sunt la camera ascunsa sau ce?

Eliot: Nu. Maine e căsătoria ta.

Andre: Si cuvântul nostru?

Eliot: Suntem familia regala. Părinți aleg soțul fetei. Al băiatului nu. Bucurate ca au ales pe cineva frumos ultimul a fost urat. Eu te-am salvat de ala. Am încercat sa ii fac sa te întrebe și pe tine dar nu au acceptat. Nu ai voie sa refuzi ... daca refuzați amândoi veți fi omorâți. Dacă refuza unul moare și celalalt. Osa muriți în chin. Cam atât. ^_^

Eu: Aha.

Vio: Buna.. -_-

Eu: Buna... -_- Vio Hay sus cu mine.

.....

Vio: Si ce faci?

Eu: Nu știu.

Vio: E dragut...si mereu are grija de tine...mai ști acum 3 ani ce s-a întâmplat?

Eu: De ce faci asta? Abia când începusem sa uit...tu mi-ai amintit. *plangeam cu mii de lacrimi*

Doua mâine calde ma iau în brate...cu o voce calma și ușoară îmi spune:

Andre: Nu-ti fa griji. Totul e bine acum. ^_^ Calmează-te...

In trecut s-a întâmplat un lucru groaznic. Doar Vio și Andre știu ce sa intamplat. După mult chin am putut sa uit dar Vio mi-a amintit.

Eu: Mersi. Mereu ești aproape de mine. Chiar dacă te-am rănit mult tu... * dar m-a intrerupt înainte sa pot zice*

Andre: Nu mai rănit... *ma sărută pe obraz apoi pleacă*

Vio: Te place mult.

Eu: Daca Vlad nu are încredere în mine eu de ce sa am.

Vio: Ai dreptate. Acum culcate mâine osa fie o zi grea.

Va urma...
Votați și lăsați comentarii. Abia aștept sa citesc cum vi se pare povestea. Dacă nu ați înțeles ceva în poveste întrebați-ma.