Jurnalul din abis

Prolog

Dragă jurnalule,

Bun venit pe fundul râpei din Madagascar, locul unde se pare că ne vom petrece timpul, până ce moartea ne va despărţi.

În dimineaţa asta voiam să dispar complet de pe faţa Pământului, şi se pare că dorinţa mi s-a împlinit... Ironic, nu? Viaţa mi-a făcut-o rău de data asta şi bănuiesc că voi sfârşi aici, într-o râpă ascunsă dintr-o pădure splendidă a Madagascarului, împreună cu inima mea sfâşiată. Cel puţin, te am pe tine pentru a-mi ţine companie, deşi aş fi preferat să îmi poţi răspunde într-un fel.

•Anastasia•

Mă uit din nou la pagina îngălbenită de timp din carneţelul pe care tocmai l-am găsit aruncat în această prăpastie. Mă întreb totuşi al cui este acest jurnal ce mi-a ajuns în posesie, dar, mai important, unde este această fiinţă.
Răsfoind puţin jurnalul, o poză micuţă cade pe solul umed, iar inima mea o ia la goană odată ce ridic fotografia ce ilustrează o adolescentă frumoasă. Zâmbetul său angelic poate alina orice suferinţă, iar ochii aceia albaştri par a lumina până şi cele mai întunecate peșteri. Părul negru îi dă o nuanţă de unicitate, iar modul în care este aranjat îi oferă o tentă de "rebelă". Trăsăturile feţei sale sunt conturate cu mare atenţie, iar un impuls puternic îmi trece prin corp, parcă făcându-mă să îmi doresc să o ating. Este frumoasă, pot spune că este aproape perfectă, iar rochia imaculată ce îi învăluia trupul firav creiona perfect imaginea sa, însă un lucru m-a fascinat şi mai mult. Mâna sa era întinsă spre apus, iar câteva pene negre se zăreau, ascunzând un cioc portocaliu, asemeni unei portocale bine coapte. Stătea cuminte, având ochii aţintiţi asupra feţei fiinţei perfecte ce o ţinea. Cioara ce şedea cuminte pe mâna fetei, părând că are o conexiune puternică cu ea, lucru curios.
Întorcând poza, observ câteva urme negre, aranjate meticulos pe bucăţica de hârtie. "5 mai 2009", data la care a fost făcută poza. Trebuie să găsesc rapid o ieșire din această prăpasyie, altfel voi sfârși aici.

Îmi deschid încet rucsacul şi aşez jurnalul fetei acolo, împreună cu puţinele provizii pe care le am. Am ajuns şi eu în acelaşi loc în care a stat şi ea, dar sper să pot ieşi cumva, altfel asta mi-a fost.
Măcar dacă mor, sper ca cineva să mă găsească şi să mă îngroape undeva, într-un loc "perfect". Oare cum ar suna asta scris pe piatra mea de mormânt: "Qwin Carter a.k.a. Q, aventurier, pictor, artist, mort într-un abis din paradis."?