O viata nu prea normala

Capitolul 16 -Ziua cea mare

Spor la citit.

?: Trezeste-te e ziua cea mare. Trezeste-te!! ^_^

Eu: Lasa-ma în pana mea. Mie somn. Nici soarele idiot nu a apărut pe cer.

Nu eram suparata ca ma trezit. Eram suparata pentru ca nu vruiam sa ma căsătoresc. Chiar îmi vine sa tip și urlu la toți.

Vio: Azi e logonda.

Eu: Nu căsătoria???!!!

Vio: Nu prostuto. Hay repede la dus.

As minti dacă as zice ca nu ma simt mai bine. Dar tot știu ca va veni și ziua "morți mele".
Nu am nimik cu Andre. E un băiat dragut ... mai ales ca ma ajutat în trecut. Vlad nu știe ce sa intamplat.
Chiar ma bucur ca nu știe.
Ma bucur ca nu știe nici Eliot ce sa intamplat...acum era la răcoare.

Vio: Ai adormit în baie? De ce nu se aude apa?

Eu: De chichi și ce miki. =))

Asa spuneam noi în trecut.
Vorba noastră străveche.

Vio: Hay lasă amintirile. Fa amărâtul ala de dus. =))

Am lăsat pijamaua sa cada ușor după mine. Am intrat ușor în cabina de dus ... ca și cum mar fi mâncat cineva.
Jetul de apa curgea pe pielea mea simtind un fior ... gândindu-mă la trecut. Ii sunt datoare lui Andre.
Pe viata!! Se pare ca voi avea timp ... mult timp.

Inima mea plângea... De ce mi-ai amintit Vio ? Cu ce ți-am greșit. Nici odată nu am fost asa de slaba. Acel ... lucru m-a făcut slaba.

Ies ușor din cabina apoi îmi iau un prosop albastru lung pana aproape de genunchi.

Vio: Bravo.

Cineva intra în camera fără sa bata ...

Vio: Nesimțit!!! De ce nu bati?

Andre: Nesimtitu a adus rochia ție ți-a fost lene sa o aduci!! Și de ce sa bat?

Încă nu ma vazuse.
Când a intors capul la mine s-a înroșit.

Andre: Imi...imi pare rau.

Nesimtitu' ii pare rau dar se uita de sus pana jos la mine.

Vio: Iti pare rau? Atunci pleacă osa ai timp sa o admiri.

Andre: Stai ce? Când? Cum? Unde?

Vio: Ce prost!! Nu mai ai răbdare??? Pleacă!!! Dacă nu te dau în șuturi afara.

A plecat apoi m-am îmbrăcat cu rochia adusa. (Poza sus)

Vio: Arăți superb! ^_^

Eu: Mersi. ^_^

Ne-am dus jos toți ma așteptau.
Ce dragut!!!

Trebuie să mă obișnuiesc cu ideia.
Andre osa fie... *Cineva ma oprește din gândurile mele*

Eliot: Hay Iulia. ^_^

Ce fericiți sunt toți...sper pana la nunta sa fiu și eu...

?: Începeți o data!!

??: Hay mai.

???: Nu mai am răbdare.

Eu: Daca nu mai ai răbdare pleacă!!! spun eu nervoasa puțin iritată.

Eliot: Stiu ca ai emoții. Stai liniștită de azi stai la iubitul tău. *spune razand*

Eu: Stau la el?

Eliot: Dap. ^_^

Aveam și eu câteva zile libere fără "iubit" și acum... of.

Andre: Vrei sa fi soția mea. spunând în genunchi cu un inel în mana.

Inelul era din aur cu 3 pietricele mari de diamant mov.
Ma uit la toți la Vio (care da din cap în semn ca da), la Eliot (care face un semn cu mana "ce mai aștepți?"), la mama (care aproape plangea) și ultimul ... la tata ... (care ma privea urat sa nu ma mai uit prin casa)

Mi-am luat inima în dinți și cu mare durere am spus:

Eu: Da...

Andre mi-a pus Inelul și m-a sărutat.
Sărutul ne era dulce. Numai la Vlad e dulce.
Firar!
Te iubesc Vlad!

Eliot: Si acum ne luam rămas bun surioara, a spus aproape plangand și ma luat în brate.

?: Imi pare rau ca va deranjez. Ați primit un cadou. Și...acel baiat m-a obligat sa vi-l dau.

Eu: Nu-i nimik. Dă-mi cadoul.

L-am deschis. Era ... Un medalion.

Eu: Luke! Unde ești?

Andre auzind ca în strig pe Luke s-a apropiat de mine.

Andre: Luke? Nu e aici.

Eu: Ba da!! Dar nu vrea sa se arate.

?: Nu mie teama de nimeni.

Eliot: Luke?? Ce bine ca te-ai întors.

Luke: Cum puteam sa lipsesc de la logonda verișoarei mele. ^_^

Da...e varul meu..

Vio: Pleaca!! Acum!! Nu ești bine venit aici!!, spune Vio nervoasa.

Eliot: Ce naiba ai? E varu' meu!!

Eu: Gata! Nu mai vreau cearta!

Luke: E cam tânără ... pentru căsătorie. Ce? Ți sa luat de ea? Știu ca e nebuna...dar nici chiar asa.

Eliot: Normal ca nu..doar ca *iam taiato din prima*

Eu: Andre! Hay sa mergem.

Am plecat cu mana de aici lundul de mana . Nu mia pasat nici de mama lui ... nici de nimeni.

*În masina lui*

De ce a apărut iar în viata mea?
Sunt sigura ca nu osa mai trăiesc în liniște din cauza lui.

.............