Capcanele iubirii

4. Enigmatică...

,,You're everything I hoped for
You're everything I need
You're so beautiful ..."

Laurentiu P.D.V.

Când mi-a spus mama de acest eveniment caritabil, am vociferat și i-am adus o mie de scuze ca să nu particip, însă vorbele ei dragostoase m-au ademenit și într-un final , am fost de acord.
"Scumpule, în seara asta prietena mea cea mai bună, Mathilde organizează o licitație în scop caritabil. Eu nu pot să particip, însă vei merge tu! "
"Mamă, a câta oară să-ți spun că nu pot! Am alte planuri pentru astă noapte!" replic eu hotărât.
"Să nu aud nicio scuză! Îmi vei reprezenta familia la acel eveniment! "
"O, dar..."ochii ei albaștri mă fixează și mă roagă stăruitor.
" Bine, voi merge! Am să-ți fac hatârul." , un sărut fierbinte îmi atinge fruntea în semn de mulțumire.

***
În câteva momente , Audi-ul meu negru se află deja în parcarea hotelului. Mi-am propus să-mi fac datoria și să plec cât mai repede pot. Și așa am făcut un compromis venind aici, căci aveam alte gânduri: trebuia să merg in club și să mă distrez. Dar, cum să o refuz pe mama, "regina sufletului meu"?
Pășesc tacticos spre recepția hotelului, făcând furori în jurul meu. Simt deja cum ochii pătrunzători ai doamnelor care mă ard din priviri, iar un surâs îmi acaparează fața.

Sunetul viorilor au anunțat deja începerea evenimentului. Mă așez la masă și-mi îndrept privirea spre ceilalți. O fată plăpândă, machiată discret, îmbrăcată cu o rochie midi de culoarea focului care-i scaldă corpul într-un material fin, îmi atrage atenția. Pantofii argintii îi evidențiază gleznele perfecte de culoarea laptelui. Ooo, ce ființă incântătoare! Voi fi un prost dacă voi rata această șansă. Tot restul serii am urmărit-o asemeni unui detectiv, fiind mândru că am această onoare.

O nervozitate cumplită pune stăpânire pe creierul meu în momentul în care ea se află în brațele unuia, valsând. Mă uit insistent , iar privirea ei se intersectează cu a mea și înroșește. Îmi pot da seama că am intimidat-o. După câteva secunde, o văd că se indepărtează din îmbrățișarea ăluia și se îndreaptă spre baie, fiind însoțită cred, de prietena ei. O urmez , păstrând distanța, ca să nu dau de bănuit nimanui, dar sunt "prins" de ochii ei caprui. În mai puțin de o secundă, dispare din raza mea de observare. O aștept în fata ușii, făcându-mi în minte scenarii care mai de care ca să pot întreține o conversație cu ea . Sunetul clanței mă oprește din gândire.

În fața mea, își face apariția ea , Afrodita viselor mele . Îmbujorată fiind , încearcă să se țină pe picioare , dar se împiedica. Nu stau nicio secundă pe gânduri și îmi încleștez brațele -mi protectoare în jurul taliei ei firave . Sunt îmbătat de căldura respirației ei, iar corpul mi se încordează. Nu aș mai lăsa-o niciodată să plece din brațele mele. E atât de finuță și exprimă prin toți porii frumusețe și feminitate. M-a vrăjit !

Un mulțumit șoptit rupe tăcerea dintre noi.

-Cu mare drag! Te-am prins, replic eu. Nici nu pot să explic cât de bine mă simt că am putut să o ajut ... Fața ei e cuprinsă de nedumerire. M-am prezentat ,însă am avut nenorocul de a-i afla numele.

Restul serii am continuat să mă gândesc la ea . Telefonul imi țiuie în buzunar și sunt nevoit să răspund. E mama. Mă îndrept spre terasă , ca să nu fiu întrerupt de forfota dinăuntru. După ce mi-am asigurat mama că totul decurge bine, ochii-mi sunt captați de aceeași statură impunătoare și grațioasă. O iau prin surprindere cu prezența mea. De data asta nu-mi mai scapă.
Încerc să întrețin cât de cât o conversație cu ea , dar e atât de reticientă , de rece. Așa ceva, până acum n-am mai întâlnit, ceea ce ma incită și mai mult.
-Scumpo, de ce ești îngândurată?
-În primul rând , nu sunt scumpa ta! Cu ce drept mi te adresezi in acest fel ?! Nu mă cunosti, nu te cunosc! În al doilea rând, nu mă gandeam la nimic , mi-e doar frig... Sunt amuzat , încântat și în același timp surprins de replica ei.
Îi ofer sacoul meu și i-l așez cu grijă pe umerii ei fermi, iar fata i se înseninează. Îmi mulțumește și-și schimbă atitudinea față de mine, fiind mai calmă, mai pașnică . Numele ei, Eliza are o rezonanță atât de frumoasă, de specială, de familiară(am o verișoara cu numele acesta la care țin foarte mult). Sunt bucuros că mă aflu pe drumul cel bun. Facem un schimb de replici în legătură cu evenimentul, iar Eliza mi-o ia înainte și se scuză că trebuie să plece în căutarea prietenei ei. Se întoarce spre mine în timp ce se îndreaptă spre salon și aceeași sclipire orbitoare îi e prezentă în privire.

E atât de frumoasă! Nu am de gând să o las și să o pierd. Asta nu se incheie aici!!!