La fel ca primul fulg...

Doar de la un zambet ?

Eveline isi trase repede mana lasandu-l pe Adonis inca surprins.
-Multumesc ca te-ai dat drept prietenul meu si imi pare rau ca te-am pus intr-o postura atat de proasta.
-Cu..cu placere!spuse Adonis balbaindu-se.
Cei doi mergeau prin miile de frunze colorate care erau asezate pe iarba cea uscata. Desii nu se uitau unul la altul , in inimile lor deja o faceau.
Adonis pov.
,, Cand am vazut-o pe Eveline stand atat de mult timp de vorba cu acea fata m-am grabit sa vad despre ce este vorba. Iar cand m-am apropiat si am auzit ca Eve o felicita pe acea pustoaica ca avea un prieten, m-am gandit ca Lorena, cred ca asa o chema pe pustoaica, se dedea mare si tare pentru ca era impreuna cu cineva. Asa ca m-am apropiat sa vad ce se intampla, iar cand am vazut-o pe Eve ca nu stie sa raspunda la intrebarea stupida pe care i-a pus-o pustoaica, am intrat in joc spunand ca eu sunt prietenul ei. Am luat-o de mana pe Eveline ca sa para cat mai real, si a functionat deoarece Lorena si-a luat talpasita.
Totusi m-am simtit ciudat cand am luat-o de mana pe Eve. Parca am simtit furniaturi in tot corpul, iar cand am privit-o in ochi inima imi batea mai tare ca niciodata. Chiar mai tare decat atunci cand am fugit cu Matias de 3 caini care incercau sa ne muste. In ochii ei se putea citii sinceritatea si bunatatea. Dar atunci de ce vorbea asa de rece cu mine si incerca sa nu stea in preajma mea de fiecare data cand incercam sa discut ceva cu ea? De ce cu ceilalti este atat de buna dar cu mine nu?
Of, nu pot sa cred ca am ajuns sa-mi pun atatea intrebari din cauza ei. Cred ca daca voi asculta niste muzica aceste intrebari fara raspuns vor disparea"

Eveline pov.
,, Atunci cand am fost intrebata de Loren cine este Adonis, nu am putut sa mai scot niciun cuvant. De cat timp era oare in spatele meu si eu nu stiam? In momentul in care a zis ca este prietenul meu si m-a luat de mana am crezut ca nu este acelasi Adonis pe care il stiam eu. Am simtit ca s-a schimbat. Dar se poate schimba un baiat? Cand m-am uitat in ochii lui am stiut ca oamenii se pot schimba. De aceea se spune ,, Poti afla mai multe despre o persoana privind-o in ochi "
Se aude un zgomot! Adonis tocmai si-a scos castile pentru a asculta muzica. Cand mergi pe strada cu cineva este nepoliticos sa iti bagi castile in urechi, si sa te separi de cei din jur. Dar de ce a facut asta?Oare vorbeam cu voce tare? Nu, cu siguranta nu! Atunci faceam prea multa galagie cand mergeam? Nu, nici asta nu este. Sunt incaltata cu niste tenesi, nu cu pantofi cu toc. Atunci..de ce si-a bagat castile in urechi? Oare pentru a uita ce s-a intamplat mai devreme?
Ce naiva sunt! Cum pot sa cred ca un baiat cu o personalitate ca a lui se pote schimba vreodata? Atunci fie! Voi asculta si eu muzica. "

Cei doi au mers unul langa altul, ascultand muzica pana la restaurant. Acolo s-au intalnit si cu restul echipei, care erau acolo de ceva vreme.
- Hei Eveline, cum a fost?se auzi vocea subtire a lui Alice
- A fost ...bine!reusi sa spuna in sfarsit Eveline in timp ce se facea comoda pe un scaun.
- Hei, Eve!spuse Phill venind langa ea. Stii cu cine vei fii in schimbul 1, nu-i asa?
- Cred ca cu tine!dar de ce intrebi?
- Voiam sa ma asigur ca stii!
- Daca nu mai aveti nimic de discutat cred ca este timpul sa plecam. Va duc eu acasa!spuse Adonis in timp ce isi lua geaca pe el.

A doua zi. Marea deschidere a restaurantului Golden

Studentii erau la cursuri in timp ce Adonis se ocupa de marea deschidere a restaurantului sau.
Clientii veneau din ce in ce mai multi. Unii veneau ca sa manance , altii venau din curiozitate sau pentru a invata sa manance cu acele betisoare speciale numite jeokkarak. Restaurantul era plin, iar chelnerii aproape fugeau in timp ce luau comenzile. Totul era asa cum si-a imaginat Adonis ca va fi pana cand o vazu pe pustoaica de ieri ca intra in restaurant. Era de mana cu baiatul cu care se lauda ieri. Lorena si iubitul ei sau asezat la o masa astept sa comande.
Adonis incerca sa se faca nevazut dar Lorena tot ii facea cu mana asa in cat tot clientii se uitau la el. Adonis, ne-avand incotro s-a apropiat de masa la care era asezata spunandu-i:
- Ce mai vrei acum?
- Am venit sa mananc un meniu asiatic. Dar si tu lucrezi aici? Probabil esti chelner, nu? Atunci poti sa imi aduci si mie te rog un pui Teriyaki si niste creveti in sos iute?
- Ce? Chelner? Nu pot sa cred! Stii ceva pustoaico, asculta-ma bine. Daca mai vrei sa vi in acest restaurant te rog sa ai bune maniere si sa fii tacuta. Ai inteles? Iar daca mai vorbesti pe acest ton cu mine...
Adonis nu apuca sa isi termine propozitia deoarece Eveline intra in restaurant fixandu-si ochii direct pe el. Se apropie de masa la care se afla Adonis si Lorena, iar Adonis nu se uita decat la ea.
- Hei, ce s-a intamplat?incerca sa spuna Eveline in timp ce se uita cand la Adonis cand la Lorena.
- Pai, Eveline, dragul tau prieten nu vrea sa- mi aduca mancarea!spuse Lorena foarte iritata in timp ce ii facea semn prietenului ei sa intre in discutie. -Da, acest chelner nici nu stie cum sa vorbeasca cu clientii!zise prietenul Lorenei in timp ce isi ridica una din sprancene.
- Chelner? Adonis nu e chelner, el este directorul acestui restaurant!spuse Eve foarte enervata
- Ce? Di..di..director? Imi pare rau ca am vorbit pe un ton asa de nepoliticos. Imi pare foarte rau.
- Este in regula daca iti pare rau, dar nu cred ca te voi ierta asa de repede.
- Adonis, te rog, n-ai putea pur si simplu sa uiti si sa treci peste? Si-a cerut scuze! Stii ca in momentul in care iti ceri scuze iti calci mandria in picioare ? incerca a-l convinge Eve.
- Bine, pentru ca astazi este marea deschidere a acestui restaurant voi considera ca nimic din toate astea nu s-au intamplat. Acum este toata lumea multumita ?
- Da! Multumesc mult Adonis!spuse Eveline in timp ce isi afisa zambetul ei cald si sincer.
Adonis pov.
,, Nu stiu de ce, dar sunt foarte fericit atunci cand Eveline imi zambeste. Zambetul ei ma face sa ma simt bine si ma face sa uit toate grijile. Dar cum este posibil asa ceva? Doar de la un zambet??"

Buna ! Sper sa va placa acest capitol. Multumesc foarte mult pentru ca va faceti timp si imi cititi povestea. ^_^