prolog

117 7 5
                                    

De ce totul pare sa se schimbe in nori gri,scrum si fum? De ce atunci cand ploua,lacrimile imi curg abundent? De ce rad cand toti ceilalti sunt tacuti,sumbri si tristi? Ce e inneregula cu mine? De ce ma simt atat de gol cand florile-nfloresc,cand oamenii din jurul meu rad? Oare m-a ursit Satan cu blestemul torturii? Sunt decat o marioneta a lui Satan,o papusa,un cutit prin care isi satisface placerea de a chinui tot ce e viu,tot ce misca. Sunt parte din Satan menit sa isi incalzeasca sufletul cu sangele nevinovat al persoanelor ce ma inconjoara.

Emily. Mi-e dor de tine. Te iubesc,dar se pare ca a iubi e ceva gresit. Nu poti iubi cand esti un monstru. Pentru ca daca o faci,ajungi pana la urma sa indepartezi persoana respectiva. Sa rupi legatura dintre ea si tine. Am incercat,am incercat sa iti ofer tot ce vrei si toata iubirea si protectia din lume. Dar se pare ca nu pot. Sunt un demon. Demoni nu iubesc,ai uitat Henry? Noaptea cand nu pot sa dorm,stau intins in pat si privesc tavanul. Noaptea in care ma gandesc la tine,la parul tau matasos si atingerile tale delicate. La sufletul tau pretios si inima mare pe care trebuia sa le protejez. In schimb,ti le-am omorat. Cum fac cu tot de altfel. Ma gandesc la genele tale lungi si frumosii ochi care m-au privit cu dragoste de atatea ori. Vocea ta suava imi rasuna in cap ca un cantec de leagan ce ma alina de fiecare data cand mi-e greu sau cand cad. De fapt,nu cred ca se mai poate spune ca eu cad. Sunt deja jos de o vesnicie.
Am cazut si am uitat cum sa ma mai ridic. Am uitat cum sa fiu normal...

,,Placere,, e cuvantul pereche al lui ,,durere,,Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum