Trandafirul Diavolului-Iubire Infernala

De vis

-Cat de bizar...sopti ca pentru el, trecandu-si dosul palmei peste umarul meu gol.

-Ce...ce? am indraznit sa intreb.

-Pulsul tau...respiratia...roseata. Corpul tau...sangele iti pulseaza in fiecare vena, ii simt vibratia...ma...ma innebuneste. Ever... Ever!

"Nu mai tipa!"

-Ever, Ever, raspunde!

"Te aud! Nu e nevoie sa tipi, Logan!"

Buzele mi se miscau, dar nu puteam vorbi, niciun sunet nu patrundea afara, iar el nu ma auzea. Am tresarit, agatandu-ma de primul lucru pe care mi-am pus mana, in incercarea de a ma prinde, de a ma tine ancorata intr-o realitate care, mi se parea, avea sa cada in neant. Se auzi un strigat innabusit, parca indepartat. Respiram greu si imi lua cateva secunde sa imi adaptez vederea pe intuneric. Apoi, mai era vocea aceea calma, linistitoare de pe fundal... Am simtit cum o palma se aseaza pe fruntea mea fierbinte, asudanda. Atingerea era racoritoare, asemeni unei ploi scurte de vara. Mi se paru atunci ca tot sangele inceta sa imi mai goneasca prin trup si toti muschii mi se relaxara la unison, cand am lasat sa scape un oftat nevinovat. Ma trase in jos, ma intinse pe un brat ferm, care ma cuprinse tandru.

-Esti bine, pustoaico, visai. Shhh...gata, Ever, linisteste-te...

M-am agatat de camasa lui, inclestandu-mi degetele in panza de nuanta sangelui inchegat. O barbie se aseza pe crestetul capului meu si el incepu sa fredoneze usor o melodie care-mi suna extrem de cunoscut, insa nu imi aminteam nici interpretul, nici versurile, nici titlul. Nu imi aminteam nimic in acele momente. In scurt timp, m-am relaxat si am dat drumul camasii. Nu stiam unde sunt. Ce patisem. 

Dar, la naiba, voiam sa stiu cu cine eram.

M-am sprijinit in cot si m-am ridicat ca sa il privesc. Si trebuie ca recunosc ca in semiintunericul din incapere, abia l-am recunosut.

Isi privi palma si icni, un rictus tronand pe chipul lui. I-am luat-o cu precautie in mana si-am observat rapid 4 rani mici, proaspete. Si sange. Sange pe unghiile mele.

-Imi pare rau, Logan, nu am...

-Shh...vino aici si taci, mormai el pe un ton ferm, tragandu-ma pe pieptul lui. Nu m-am opus, dar asteptam sa imi spuna ce se intamplase, fiindca mai mult ca sigur stia ca asta imi doream in acel moment.

-Ai visat, Eve, veni si raspunsul lui.

-Nu...asta nu se poate! Simteam! m-am razvratit eum fortandu-ma sa rup stransoarea in care ma tinea. Simteam tot, mainile tale ma mangaiau, si caldura... si simteam emotia!...am bolborosit eu.

-Da, stiu...cand ai inceput sa te zbati si sa vorbesti in somn, ti-am patruns in vis, te-am si strigat de cateva ori in incercarea de a te trezi, dar...n-am reusit. Nu stiam ce e cu tine, stiam doar ca erai singura care se putea scoate din vis.

Imi dezmierda obrazul, trecandu-si degetul mare peste pometii mei inrositi de emotie si caldura, iar buzele lui oferira o atingere abia perceptibila fruntii mele brazdate pe ici, pe colo, cu broboane delicate de sudoare. Dar atentia-mi fiind acum indreptata spre acea parte a corpului, am realizat numaidecat ca o durere patrunzatoare imi incerca in mod persistent rezistenta. O durere ce ma molesea complet. Poate ca de asta nu incercam in vreun fel sa rezist gesturilor lui Logan, sa ma opun.

-Logan...? am soptit eu, cu glasul pe jumatate stins.

-Mm?

-Mai esti in mintea mea?

Logan rase, iar umerii ii tresaltara si ma determinara si pe mine sa tresar, vibratia transmitandu-se pe tot cuprinsul patului.

-Nu, pisicuta, nu mai sunt... Am intrat doar ca sa vad ce se petrece. Sa ma asigur ca esti ok... -facu o pauza si continua, vocea insa inaltandu-i-se cu o octava- desiii...daca ma intrebi pe mine...pareai chiar bine in momentul ala...

-Mmmmh...am mormait eu exasperata fiind. Uram faptul ca se putea perinda oricand prin creierul meu si ca trebuia sa suprim o groaza de ganduri.  Faptul ca putea face asta si cu subconstientul meu, faptul ca imi putea afla pana si dorintele despre care eu nu stiam sau pe care mi le refuzasem...era mult mai coplesitor.

-Dar cum doamne iarta-ma am ajuns aici?! Si castelul?...

-Castel? spuse el pe un ton persiflant, dandu-mi de stire ca i-am starnit interesul si ca Logan-cel-protectiv-si-grijuliu...nu mai era prin zona.

-Ba mai e, zise.

-Ai spus ca ai...!

-Da, da, da, da, da...scuze, n-a fost cu intentie, stai aici! Esti ranita si daca faci miscari bruste sau te dai jos din pat, risti sa iti inrautatesti situatia, get it, little baby?ma prinse el mai strans de talie, explicand rar si apasat, cu ochii inchisi.Ma inveli cu atentie pana in gat, iar lucrul acesta ma determina sa imi amintesc subit ca in vis eram complet goala si nu m-am putut abtine sa nu ma intreb daca pervertul chiar ma dezbracase.

Logan icni, de parca ar fi vrut sa raspunda gandurilor mele si se oprise exact la timp, realizand ca s-ar fi dat de gol. Am oftat.

-Deci ce e cu castelul? insista.

-Ah, deci partea aia din vis n-ai prins-o? am continuat, tuguindu-mi buzele.

In momentul imediat urmator, diavolul se repezi sa se aseze deasupra mea, zambind miselelste. 

-Ever, Ever...vrei sa vedem amandoi cum ar fi trebuit sa se termine visul ala?