Rămâi cu mine!

Capitolul 1

(Înainte cu patru ani)
-Și ți-au zis ceva?Întreb eu pe băiatul din fața mea..
-Nimic..Răspunde sec cu ochii în pământ.
-Andrew te cunosc!
-Trebuie să ne mutăm din oraș,ok?Răspunde trist.
O lacrimă îmi cade în jos pe obraz dar o șterg repede cu degetul.Cerul albastru devine întunecat iar câmpul pe care ne aflam parcă plângea și el.
-C-c-u-m?
-Îti promit că ne vom revedea.La revedere ,Vera.
Și așa a plecat din viața mea,azi vruiam să-i spun că am sentimente pentru el..A plecat,chiar a plecat,pentru intotdeauna,sau cel puțin așa credeam.
(În prezent)
-Vera!Strigă mama din bucătărie.
-Da?Întreb eu chinuinduma să-mi fac o coafură "perfectă".
-Vino jos cineva vrea să te vadă.Zice mama entuziasmta.
Cobor jos unde se află un băiat si o fată.
Băiatul vine si mă i-a în brațe.Uimită nu mai știam ce să fac.Mă retrag din îmbrățișare și zic:
-Scuză-ma dar vă cunosc?
Toți se uită uimiți la mine..
-Vera sunt eu ,Andrew..
Simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare,defapt dacă mă uit mai atentă ochii caprui,parul saten înalt ,iar mai nou un corp de Adonis.Da este chiar el.
Îi sar in brațe și incep să tip de fericire..După atâta timp in sfarsit l-am revăzut.Mă dau un pas înapoi și mă uit la fata de lângă el blondă,înaltă,ochii albastri îmbrăcată în niște pantaloni foarte scurți cu un tricou stramt.
-Ea este Anne este iubita mea..Zice Andrew stânjenit de situatie..Nu îmi vine să cred că in sfarsit te-am revăzut..Zice fericit.
-M-da nici mie zic tristă ,de fapt nici nu înțeleg de ce sunt tristă până la urmă este viața lui.
Dau mâna cu fata ,îmi iau geaca de pe canapeaua din sufragerie și ies afară fără să mai zic un cuvânt ..Alerg plângând spre câmpul unde obisnuiam să mergem..A rămas neschimbat florii de toate culorile,iarba tunsă frumos este totul la fel,habar n-am de ce am plecat așa,credeam că l-am uitata că am reușit să trec peste cum a reușit și el,dar m-am înșelat..Poate am să reusesc să trec peste dar nu atâta timp cât sunt și ei doi aici..
Simt o mâna pe umăr și mă întorc să dau de Andrew minunat..
-De ce ai plecat așa?Întreabă nedumerit,și clipind des deoarece razele soarelui îl deranjau.
Nu știam ce să răspund ..A ști Andrew apăi eu încă mai simt ceva pentru tine și mi-a căzut cerul in cap cand te-am văzut lângă blonda aia.
-Nu știu,poate din cauza șocului ,nu credeam că o să te mai văd vreodată.
-Mi-a fost dor de tine..Răspunde oftand.Diseară eu cu Anne mergem intr-un club și mă gandeam dacă ai vrea să vi și tu..?
-Mnh..Nu știu ce să zic!
-Te rog o să ne distrăm..
-M-da sigur ..Răspund incet sperând că nu mă va auzi.
-Poftim?
-Nimic .O să incerc să vin !
-Ok te i-au diseară. La 8 să fii gata!Zice și dispare..

**Acasă
Stau în fața dulapului și mă gândesc în ce să mă îmbrac..Până la urmă aleg o rochie albastră până la genunchi,cu un decolteu in forma de V, o pereche de pantofi cu toc tot albaștri si o geantă chanel crem..La machiaj nu am insistat foarte mult:puțin font de ten,rimel,și tuș.
Se aude un ciocanit în ușă ,credeam că e mama dar când am deschis ușa era Andrew îmbrăcat intr-un costum albastru,cu parul ciufulit.Puteam zice că ne asortam și că am fi cuplul perfect dar el este cu ea.
-Wow,arăți superb!Spune Andrew..
-Nici tu nu arăți mai prejos spun inrosindu-ma.
-Iubii strigă,blonda îmbrăcată extra sumar..Oh aici erai,zice și isi intoarce privirea scarbită la mine.
-Mergem?Întreabă Andrew vesel.
Ne urcăm în masina lui,și goneste spre club.
***În club***
Ne luăm fiecare câte o băutură și ne așezăm toți la o masă.Plictisită îmi arunc privirea in cealalalta parte a clubului unde dansau mai mulți adolescenți.Mi-ar fi plăcut să dansez și eu dar mno eu trebuie să stau aici si sa ma uit la cei doi cum se sărută pasional.Stai ce?Blonda se pune in poala lui și incepe să danseze vulgar.Nervii pun stăpânire pe mine și arunc cu mâna paharele de băutură Toți se uită la mine,dar eu deja alergam spre ieșire..

----------------------------
Hei,m-am apucat și eu de scris această carte,de asemenea este prima mea carte si nu vreau să judecați.
La media este Vera.