Şi încă mă uitam în ceaşca de cafea neîntelegând nimic. Zaţul se ordonase rebel pe fundul acesteia inducându-mă şi mai tare în eroare. Stam şi mă holbam la forma hilară încercând să-mi aduc aminte de momentele petrecute cu mătuşa Abby. Nu ştiu cum - începeam să cred că bogata ei imaginaţie şi serialele pe care le urmărea în serile de duminică sunt de vină - ea mereu le găsea o semnificaţie micuţelor biluţe negre înşirate haotic după ce-şi termina cafeaua. Mult prea slabă şi cu trei linguriţe de zahăr, aşa o făcea mereu.
-Iar se uită urât la tine? Chris întinse mâna după cana mea. Să-ţi fie ruşine! ţipă în timp ce-o ridca spre chipul său.
-Ştii, de fapt, mă certam cu bobiţele de zaţ.
-Poftim?
-Nimic, am încheiat eu uimită de propria-mi prostie.
Râsul său sună zgomotos.
Îmi plăcea, chiar spre înserat, să-mi omor timpul în cafeneaua domnului McCarthy atât timp cât el nu era prin preajmă, desigur. Caracterul său şi al meu erau diametral opuse. Firea mea era comodă, calmă, total diferită de zbuciumul său lăuntric. Eram o clientă fidelă, obsesia mea legată de cofeină aducând un profit generos micuţei lui firme, dar tot nu mă înghiţea.
Chris era un nepot de-ai lui, destul de îndepărtat, angajat ca să-şi poată plăti chiria. Împărtăşeam aceeaşi opinie despre unchiul său, lucru care mă făcea să-l îndrăgesc enorm.
-Cum de eşti singură? Chris se aşeză pe celălalt scaun al măsuţei.
-Amber este la cursul de limbi străine. Ştii tu, curând se va face schimbul de elevi.
Sora mea mai mare şi de asemenea cea mai bună prietenă a mea se străduia din greu să înveţe limba franceză încă din clasa întâi. Mereu mă uimea cu vastul ei vocabular, dar nici la pronunţie nu se lăsa mai prejos. Fusese întodeauna un copil disciplinat şi creativ devenind în timp modelul meu de comportament. Nu eram nicidecum la fel de talentată ca ea la pictură - mă bătea încă de la grădiniţă la pictatul cu degetele - sau la alte arte, dar încercam să dau tot cei mai bun din mine în toate circumstanţele pentru a o ajunge si de ce nu, depăşi. Diferenţa de vârstă era numai de un an, Amber fiind adoptată de la o vârstă fragedă. Ai mei credeau că nu le cunoşteam niciuna dintre noi micuţul secret, dar amândouă ne dăduserăm seama pe la varsta de doisprezece, respectiv unsprezece ani. Nu ne deranja. Încă aşteptam momentul să-i auzim pe ai noştri cum încearcă şi se chinuie să ne spună, în final trântindu-le răspunsul " Dar noi ştiam deja asta. " Pură tortură pentru ei, amuzant pentru noi.
-Eu mă refeream la Jason, spuse el întrerupându-mi şirul gândurilor.
Am zâmbit fals. Încă odată eram pe planul doi pentru el, dupa echipa de fotbal, desigur. Din nou, iubita singuratică.
Am început să caut din priviri cana. Chris o aşezase deja pe masuţa din spatele lui. La naiba!
-Mai vrei una? E din partea casei.
Acei ochi negri mă fixară foarte prietenoşi. Zâmbetul său, atât de ştrengăresc, mereu îmi răsturna fluturii din stomac. Încă nu-mi găseam răspunsul. Cum de un băiat atât de cald, onest, întelegator, şi cu toată sinceritatea, o bucăţică de nerefuzat, nu avea încă o iubită?
-Trebuie să plec. Am de predat un referat joi şi timpul trece ca gândul. Am nevoie de o notă mare, deci, merg direct la bibliotecă. Mâine e luni aşa că ar cam trebui să mă grăbesc.
Geanta mea bej, o imitaţie nu foarte reusită de Chanel, stătea pe carneţelul de notiţe. Le-am luat pe amândouă în grabă apucând şi revista pe care o cumpărasem după ore. În seara asta aveam de lămurit nişte treburi. Lumina şi culorile orbitoare ale apusului se reflectau pe podeaua cafenelei străbătând perdeluţele subţiri.
-O seară bună, Maria! Vocea lui suna încă veselă, dar în tonalitate se simţi un strop de mâhnire.
-Ne vedem! Un zâmbet larg se afişă pe faţa mea. Clinchetul clopoţelului de la intrare îmi anunţă plecarea. Eram, categoric, ultima clientă pe ziua de azi. Uneori, Chris rămânea cu program prelungit pentru mine, obiceiul meu fiindu-i familiar.
Am ieşit grabită din local întâmpinând gălăgia Beverly Hillsului. Uimitor câte sunete pot opri nişte geamuri de termopan. Acum trebuia doar să plec cât mai repede până ca sentimentul de vinovăţie să mă domine. Chris ştia că duminica, biblioteca este închisă.
