The Secret

Capitolul 1

Visele...ele mi-au ramas,ma adancesc in ele hotarata sa uit realitatea insa dureaza atat de putin aceasta dulce-amaruie mangaiere.Doar ma amagesc.Imi infasor sperantele de vise,dar se despletesc mult prea rapid si nemilos aducandu-ma inapoi din iluzie in realitatea ce ma infioara.Ma pierd in vietile altora doar pentru a nu ma regasi in a mea.Gust din bucuriile lor pentru a imi inghiti tristetea....

-Sierra!o aud strigand pe mama.Las jurnalul pe birou si imi iau in picioare papucii rozi cu ursuleti cumparati de mama la aniversarea mea de 16 ani.Da,nu face cele mai grozave cadouri dar mi le da cu cea mai mare dragoste tocmai de aceea o iubesc.Cobor scarile care dintr-o data par infinite atat de rapid ca ma ia cu ameteala dar motivul pentru care fac asta sta chiar in fata lor asteptandu-ma cu un zambet smecher imprimat pe fata fara pic de riduri:tatal meu, Logan Vigels.

-Tataaaaa!Ai venit!Cum ai dus-o in ultimele luni fara briosele facute de mama? spun eu cu entuziasm imbratisandu-l de parca as fi un copil de 5 ani.

-Destul de bine as zice dar nu de briose imi era dor ci de voi doua.Am avut de negociat destul de mult cu japonezul ala ar carui nume nici nu pot sa il pronunt spune afisand la sfarsit o fata usor confuza iar eu nu pot sa nu ma crispez putin amintindu-mi de afacerile lui.

-Sa sti ca si noua ne-a fost dor de tine.Sper ca la urmatorul contract sa nu mai dureze atat de mult pana ii convingi spune mama sunand putin dezamagita de lipsa tatalui meu din viata noasta dar in special din viata mea pentru ca nu sunt tocmai o fiica model iar ei i-a fost cam greu cat a fost plecat tata sa ma potoleasca.

-Si eu sper asta iubito dar nu depinde de mine.Imi pare rau.Sierra ti-a dat batai de cap din nou?In cate probleme a intrat de cand am plecat?o intreaba pe mama de parca eu nici nu as fi aici.Heiii stau chiar in fata ta!

- In destule cat sa afle jumatate din San Diego de obsesia ei de a sparge coturi de twitter.A aparut la stiri pentru ca a spart contul nu stiu carui cantaret...nu am vrut sa iti zic asta la telefon continua cu voce usoara ultimele cuvinte.

-Sunt faimoasa mama! spun cu amuzament nelasandu-l pe tata sa iti exprime parerea.Si pentru a mia oara nu canta cu adevarat,doar plagia diferite piese de la adevaratii artisti.

-Nu coteaza cine era Sierra,nu poti invada intimitatea oamenilor!spune mama putin cam tare.

-Eu sugerez sa discutam asta alta data pentru ca abia am venit si cred ca avem lucruri mai bune de facut decat sa ne certam,spune tata incercand sa calmeze putin spiritele ce deodata s-au cam incins.

-Bine.Cadem amandoua de acord cu toate ca stim ca discutia asta va duce oricum la o alta cearta fie ea purtata acum sau peste 10 ani.

-Nu ma intrebati ce v-am luat din Tokio?spuse tata fericit.M-am uitat la mainile lui si nu am vazut nimic dar apoi mi-am aruncat privirea spre usa si am vazut cateva plase imense in care nu stiu ce ar putea fi.

-Oh,ce este acolo?spun stiind deja ca in acele plase se afla cadouri scumpe ca de obicei dar sincer le prefer pe cele date de mama decat astea luate cu bani care nu sunt obtinuti prin cai tocmai juste.Cadourile astea extravagante cumparate de tata in fiecare asa-zisa calatorie de afaceri nu fac altceva decat sa imi aminteasca de modul in care a facut banii.Simplu si destul de rapid de obicei dar se pare ca de data asta a avut putin de furca.

-Te poti uita scumpo,spune fara sa ezite.Se pare ca lui chiar nu ii pasa de vietile pe care le-a luat pentru a-si permite toate chestile astea scumpe. Atunci nu ar trebui sa imi pese nici mie dar cosmarurile pe care le am din acea noapte ma fac sa nu pot sa trec peste toate astea.Mama m-a dus la mai multi psihologi renumiti pentru a afla ce imi provoaca cosmaruri inca de la varsta de 9 ani dar nu a aflat nimic deoarece tatal meu ii platea pe toti sa spuna ca e normal sa am cosmaruri recomandandu-mi sa nu ma mai uit la filme cu scene violente si sa imi fac mai multi prieteni.
Mama sufera de o boala care ii ataca inima foarte rau in caz de alimentatie necorespunzatoare sau stres asa ca ea nu stie nimic de afacerile tatalui meu deoarece in orice minut poate face un infarct asa ca a tinut secret asta fata de ea si de restul lumii spunand ca lucreaza la o firma internationala ce se ocupa cu construirea zgarie-norilor.O acoperire cam stupida zic eu dar a fost de ajuns timp de aproape 20 de ani ca sa isi cotinuie treaba fara sa fie deranjat.

Ma misc incet pe parchetul proaspat spalat de mama ajungand langa plase alegand sa iau una la intamplare.Inauntrul ei am gasit un laptop de ultima generatie.Unul foarte scump.Ma uit la el pentru cel mult 1 minut si apoi il trantesc inapoi zambindu-i un pic fortat tatei.Apoi ii dau o inbratisare de multumire la fel de rece ca zambetul de mai devreme asortandu-se poate cu sufletul lui ce parca e facut din gheata.

Ajunge si mama langa mine despachetand fericita restul nimicurilor scumpe cumparate de tata pentru noi.Daca ar sti ea ca lucrurile astea au fost luate facand alti oameni nefericiti sau lasandu-i fara viata...Pentru ce?Pentru niste bani.Bani cheltuiti aiurea as spune.

Iau laptopul si ma duc in camera mea,il pun in sertarul de jos al biroului de parca as putea sa scap si de vina ce ma apasa pe inima odata cu el dar doar il tin ascuns,asa e si cu vina.E tot acolo,ascunsa intr-un sertar al sufletului meu.