Îţi aminteşti când mi-ai spus că ai pe cineva în inima ta? Mi-ai frânt-o pe a mea. Nu mai zbura aşa cum făcea odată, ai trimis un glonţ prin inima inimii mele şi a căzut de la mii de kilometri distanţă. Şi apoi, ca din senin, am văzut o sclipire în ochii tăi, şi am zâmbit. M-ai întrebat ce e aşa de amuzant şi ţi-am spus o glumă, dar nu ai râs. Am zâmbit de fapt, pentru că mă bucuram pentru acea fată că te poate avea, aşa cum eu nu te am, că ea poate zbura fericită alături de tine, în timp ce eu numai v-aş privi de pe pământ. Şi mă bucuram pentru că aş fi putut muri văzându-te pe tine fericit. Cred că atunci am realizat că nu te voi putea avea niciodată...
CITEȘTI
Scrisorile Unui Suflet Pierdut
Conto"Îţi mai aminteşti când ne jucam în parc, prin iarba deasă, simţind vântul atingându-ne duios în timp ce ne imaginam că zburăm prin norii de vată de zahăr şi că plonjăm ca ciocârliile în bătaia sorţii?" "Îţi mai aminteşti când am intrat acolo, acol...
