Caruselul Inimii.

Prolog.

-Fiule ar cam trebui să iei si tu o pauza de la tot ce faci ..
Mama , stă pe capul meu de vreo doua ore si jumatate încercând să îmi explice cum că ar trebui să mai ies si eu pe undeva cu restul prietenilor mei , pentru că desi sunt în ultimul an de facultate , eu tot stau la biroul tatălui meu si îl ajut cu diferite acte , ale firmei sale .
Dar nu pot pentru ca o anume lipitoare mă inebuneste de cap. .
-Dacă îti spun că o să ies mă vei lasa în pace ?
-Sigur scumpule , daca două luni nu mai dai pe aici , nu te voi mai plictisi un an intreg ..
-Sigur ?Si stai asa , ai spus cumva doua luni ?Mama serios ?
-Da scumpule !
-O luna !
-O lună jumatate !
-Of , bine o luna jumatate !
Acum pleacă.
-Max ,se ridica de pe scaunul din fata biroului , de un maro închis si se îndreaptă spre mine punându-mi mâna pe fata, parca încercând să mă liniștească , si îi reusea .
-Mi-a placut să fac afaceri cu tine !
-Mama , cea vicleană ca de obicei .
-Pa scumpule !Te iubesc !
-Pa mama!
Revenind la lucrurile mele normale , actele astea sunt un dezastru , ce om a încercat sa le facă macar.
Renunt, nu mai are rost să continui cu mizeriile astea cel mai bine este să ies din locul ăsta .Lucian si Patrik sunt raspunsul .
Voi trece pe la ei .Imediat dupa ce dau o fugă până acasă să mă schimb de hainele astea incomode .Cred ca am ajuns la concluzia mamei mele . Si credeam ca urăsc cand ea avea mereu dreptate .
Dar să fim cat se poate de seriosi si să recunoaștem că acestă rutină ne oboseste din ce în ce mai mult ...dar asta este viata , vrem nu vrem trebuie să mergem înainte ...