Secretele ucid : Origini

Pozele

                A doua zi, la prima ora, cei doi detectivi, intrau grabiti pe portile liceului. Statusera toata noaptea pe holurile spitalului. Scott vazuse si el inregistrarea, si afirmase ca Dan Cross, purtase acel hanorac, in urma cu trei zile la cafenea. Criminalistii nu gasisera nici-o amprenta pe clanta usii, deoarece, in Emma nu inchisese bine usa de la salon, cand intrase in graba. Singurele urme gasite, sunt cele umede, de pantofi, pe podea.

                Brown era obosit, nu inchisese un ochi in noaptea ce trecuse, asemenea colegului sau. Stia ca trebuia neaparat sa o gaseasca pe Emma si de preferabil in viata. Era sigur ca , rapitorilor,nu  le-ar fi trecut prin cap, ca are amnezie.

                Intasera in scoala, impingand cu putere usa, apoi, o luasera pe scari inspre biroul directoarei. Ii intampinasera secretara, care le zise ca directoarea, nu ajunsese inca la scoala, si ca trebuia sa ajunga din clipa in clipa. Brown a zis ca o vor astepta in birou.

                Evans se aseza pe unul dintre scaunele din fata biroului, jucandu-se cu un pix gasit pe masa, in timp ce Brown se uita la cartile din biblioteca. Erau zeci de carti, mai vechi , mai noi. Isi muta privirea spre niste poze aflate pe un dulapior, mai exact, pe dulapiorul din care le daduse dosarul dirigintei. Unele erau poze vechi de familie, altele erau cu ea si cu elevi sau profesori. Atentia ii fusese atrasa de o poza, care i se parea destul de recenta. Cand s-a uitat pe verso, fotografia data din anul 2008, si ii infatisa pe Kamelia Case asezata „pe vine”, imbracata intr-un costum format din sacou si pantaloni, avand pe dedesubt o camasa alba de matase, imbratisand un elev din clasele primare. Dar nu asta ii atrasese atentia detectivului, ci cele doua femei din fundal. In departare, aproximativ, la zece metri in departare, se putea recunoaste infatisarea lui Jane Gilbert, care discuta, ce-i drept, se pare, un pic mai aprins, datorita pozitionarii mainilor, cu o femeie, ce parea mai in varsta decat mama Emmei. Siluetele lor puteau fi observate, datorita pozitiei directoarei.

-          Scott.

-          Hm?

-          Priveste. Evans se ridica de pe scaun si privi poza.

-          Pe cine vezi in imagine?

-          Pe directoare, un copil...

-          Si? intreba colegul sau, incepand sa-si piarda rabdarea.

-          Jane Gilbert... cu o femeie. Cine este?

-          Trebuie s-o intrebam pe directoare.

Si exact atunci, aceasta intra pe usa.

-          Buna dimineata, domnilor!

-          Buna dimineata.

-          Carrie, trei cafele, te rog.

-          Da, doamna. se auzi raspunsul secretarei , aflata in cealalta camera.

-          Deci, spuse, dupa ce se aseza la birou, cu ce va pot ajuta. Luati loc, va rog. Detectivii se asezara.

-          Dan Cross. Zise Brown.

-          Da. Elev in acest liceu, nou venit, rezultate destul de bune, nu e un copil problema, clasa a XII-a...

-          Unde este? O intrerupse Evans.

-          Ar trebuia sa fie la scoala, deja. De ce ?

-          Ce sala?

-          5. De ce ?

-          La revedere! si se ridicara sa plece, cand directoarea striga.

-          Ce se intampla, domnilor? Si nu parasiti biroul, pana nu-mi spuneti!

-          Noaptea trecuta, Emma Gilbert, a fost rapita din rezerva ei de la spital. Si suntem siguri, ca Cross stie unde se afla. Si Brown dadu sa plece, cand isi aduse aminte de poza.

-          In aceasta imagine, si i-o arata, cine sunt femeile din spate?

-          Pai, sunt Jane Gilbert si... o Dumnezeule... aceea este Amanda Boxer. Dar cum?

-          Asta incercam si noi sa aflam. La revedere!

 Iesira din camera, coborara scarile si se indreptara spre sala 5. Se scuzara profesorului pentru intrerupere, si il vazura. Statea pe randul de la fereastra, cu ochii inchisi, fiind neatent la ora.  Cu siguranta, nu ii auzira pe cei doi cand intrara in clasa, deoarece la auzirea numelui sau, a tresarit si s-a ridicat in picioare.

-          Dan Cross, te arestez pentru... dar Brown nu apuca sa termine, deoarece, baiatul se urca pe banca cu picioarele si sari pe fereastra. Prinde-l! Ii zise colegului sau, dar degeaba. Cand ajunsera ei in curtea scolii, Dan plecase de mult.