DARK LOVE

''Iti place imaginea?''

Matthias pov.

Stiu ca tata este un om crud, fara inima. Din pacate am simtit asta pe pielea mea inca din copilarie.

De cand am implinit 4 ani tata ma obligat sa fiu martor la crimile lui. Am fost martor la cele mai odioase crime. Multi ani somnul meu era plin de cosmaruri. In cele mai multe protagonistul eram tata, in altele eu si cele din urma erau cele mai groaznice.

La 6 ani cand alti copii invatau sa scrie eu am invatat cum sa folosesc o arma.Un an mai tarziu de ziua mea Demonul s-a gandit ca cel mai potrivit cadou pentru un pusti de 7 ani ar fii sa omoare un om.Acela a fost cel mai infiorator cadou din viata mea. M-a adus la sediu, mi-a dat o arma in mana si ma pus sa impusc un om care deja era plin de rani, nemaiputand sa se ridice.

Nu am vrut si atunci am facut prima oara cunostinta cu furia tatalui meu. Mi-a tras un pumn in stomac. Era un om impulsiv si acest lucru combinat cu celelalte ''calitati'' ale sale erau fatale. Ma ridicat cu o smucitura si mi-a luat pistolul. In mintea mea de copil m-am gandit ca ma va lasa in pace, dar speranta mea a fost spulberata repede cand mi-a inmanat un cutit. M-a inpins spre locul unde zacea acel om si m-a amenintat ca daca nu il omor ma va omori el pe mine. Am ezitat la inceput dar cand i-am simtit respiratia in ceafa mea am infipt cutitul in gatul barbatului intins pe jos. Sangele lui m-a stropit pe intreaga fata si rasul tatalui meu facea ecou in mintea mea.

Dupa acea experienta au urmat multe altele chiar mai groaznice. Toti baieti de varsta mea adorau filmele de actiune si jocurile cu arme, eu le uram din toata inima. Ma uram pe mine, pe tatal meu. Pana la 15 ani am fost un copil inchis in mine, nu imi gaseam alinarea decat in droguri. Dar nici acelea nu durau mult si cosmarurile se intorceau. Ma bantuia fiecare chip al persoanelor pe care am fost obligat sa le omor. Ma ingrozea momentu cand tata intra pe usa, fiind sigur ca voi mai adauga un cosmar la cele existente deja.

Dupa un timp ma obisnuisem, nu mai simteam nimic. M-am obligat singur sa imi anihilez sentimentele deoarece nu le mai facem fata. Atunci am devenit mult dorita arma a tatalui meu. Eram un om fara sentimente, nu ma interesa nimic, omoram fara sa intreb de ce o fac, o faceam din obisnuinta.

Pe la 20 de ani mi-am dat seama ca nu pot continua nici asa deoarece ma distrugeam singur.

Atunci am hotarat cu Ryan sa plecam in Columbia si sa pornim propia afacere. Demonul nu a facut scandal asa cum ne asteptam, impulsivitatea lui disparuse, devenise un om calculat astfel starnind si mai mult frica adversarilor sai dar acest lucru a fost in favoarea nostra.

Queen pov.

Dupa nici 2 ore noua mea echipa era organizata si se indrepta spre vama pentru a se ocupa de transportul ce trebuie sa vina. Eu am ramas la sediu deoarece voiam sa vad daca se descurca si fara mine.

Ies din biroul meu indreptandu-ma spre aparatu de cafea. Observ urmele de sange care provin de la bodyguardzi omorati de mine.

-Sa curete cineva mizeria asta! Strig eu si toate capetele se intorc spre mine. Le indic cu degetul petele de sange si toti aproba din cap.

Imi pregatesc o cafea si ma reinorc cu ea in birou. Nu am norocul sa ajung cu ea intreaga deoarece ma izbesc de un corp solid.

Lichidul fierbinte ajunge pe maieul meu alb. Incep sa injur si imi ridic privirea spre cel care a dsat peste mine.

-Ce dracului Matthia! Uita-te si tu pe unde mergi. Strig la el pana sa observ ca acesta nu ma priveste in ochii ci ceva mai jos, mai exact spre sutienul meu negru lasat la vedere de maieul ud.

Dintr-o miscare imi dau maieul peste cap si raman doar in sutienul negru de dantela.

-Iti place imiaginea? Intreb cand observ ca ochiii lui se maresc si gura ii formeaza un frumos O.

-Iham! Ingana acesta absent.

Dintr-o data isi ridica privirea socata spre mine.

-Esti mebuna! Nu suntem singuri aici! Spune el in timp ce isi da geaca jos si incearca sa ma acopere.

-Uita-te in jur! Ii spun stiind ca nimeni nu are curaj sa ma priveasca.

Imi intorc privirea prin incapere si exact cum ma asteptam toti au privirile in jos.

-Le este atat de frica de tine incat isi inabuse instinctele! Afirma el intorcandu-si privirea in ochiii mei

-Exact! Afirm eu si il ocolesc mergand increzatoare spre biroul meu.