- Hanna -Alarma telefonului sună în disperare de aproape jumătate de oră, mi-aş fi întins mâna să îl apuc şi să văd cine îndrăzneşte să mă trezească în creeri dimineţii, dar eram mult prea obosită să fac un asemenea lucru. Mi-am ascuns faţa somnoroasă sub perna moale din bumbac, încercând să astup sunetul telefonului cât de mult puteam. Pentru moment acel bâzâit enervant s-a oprit, lăsându-mă într-o linişte foarte placută. Dar când eram pe punctul să trec graniţa dintre lumea reală şi cea a viselor..telefonul a sunat din nou şi a tot sunat până mi-a întins nervii la maxim. L-am apucat de pe mica noptieră de lângă pat, şi dintr-o glisare a ecranului am fost întâmpinată, la celălalt capăt al telefonului de dulcea şi minunata mea prietenă, Hope.
- Dacă aș fii dorit o alarmă, te asigur ca îmi cumpăram una. Nu aveam nevoie să fiu trezită de vocea ta pițigăiată la o așa oră a dimineții. I-o tai eu, fiind pe punctul de ai închide telefonul în nas.
- Hanna, nu îndrăzni să îmi închizi știu că asta vrei să faci. Îmi dau ochii peste cap la replica ei, dar realizez că nu mă poate vedea așa că o las să continue. Am venit în LA, și nu am unde sta, voiam să știu dacă prietena mea mă va primi la ea sau mă va lăsa să dorm ca o boschetară într-un parc ,pe o bancă rece și tare probabil jefuind oamenii pentru mâncare. Oftează ea și singurul gând care îmi trecea în minte era cât de manipulatoare poate fi.
- Sigur că te primesc Hope-i , dar o singură dată dacă îmi mai dai trezirea la o așa oră. Îți fac bagajelul și te trimit la Christine. Ranjesc la gândul acesta.
- Nu o băga pe mama în treburile noastre, Hanna,pot și eu să fac la fel cu maică-ta. Spune ea, și mă încrunt,desigur ea ne putând să mă vadă.
- Hai să nu o amestecăm pe mama în discuția asta. Chicotesc forțat, iar asta îi stârnește amuzamentul lui Hope pentru că începe să râdă ca o nebună la celălalt capăt al telefonului,îmi e milă de acei nefericiți care au avut ghinionul să o audă cum râde.
- Deci unde ar trebui să vin ? Reușește să spună după acea ploaie colorată de râsete.
- Îți dau eu mesaj, apropo sper că ai stomacul destul de rezistent ca să stai în casă cu mine și cinci băieți. Surâd înainte să îi închid telefonul. Și pot jura că am auzit din gura lui Hope o înjurătură care cred că era adresată mamei mele.
Dacă tot m-a trezit nemernica aia atât de devreme cred că o să mă duc jos să mă uit la TV, până la urmă trebuie să înceapă un episod nou din The Originals sezonul 3 . Chiar vreau să știu dacă Klaus și Hayley o sa își dea seama că sunt făcuți unul pentru altul. Chițăi de entuziasm când îmi iau papuci de casa cu pisicuțe negre și fug grăbită pe scări. Dacă pierd cel puțin o parte din serial jur că mă sinucid. Spre fericirea mea canapeaua e liberă, băieți sigur dormind sau făcând alte chesti care nu mă interesează. Mă arunc în ea asemenea lui Tarzan, și încep să caut telecomanda printre păturile pufoase lăsate, de mine, cu o seară în urmă. În sfârșit o găsesc, o apuc de mâner și cu toată dibăcia care o aveam am apăsat butonul. Ca mai apoi să fiu dezamăgită și să încep să plâng pentru că nu se aprindea. Plansetele mele au fost atât de puternice încât au fost auzite de Niall si Harry care păreau să ia micul de jun, căci au venit foarte grăbiți și tot o dată speriați la mine.
- Unde arde ? Întreabă Niall incercand sa nu se înece cu mancarea din gura lui. Tipic lui, eu sunt pe cale să îmi dau duhul și el mănâncă.
- Ce s-a întâmplat, Hanna ? Mă întreabă și Harry la rândul său în timp ce îl priveste pe blond care incă gafaia.
- Am vrut să mă uit la The Originals, și când am apăsat pe buton nu vrea sa se deschida ! .
- Nu din nou, Niall hai să mergem până nu începe din nou cu " e oribil de ce se întamplă asta". Spuse Harry care îl trăgea deja pe Niall dupa el.
CITEȘTI
History : Back To The Past
FanfictionAtunci când crezi însfarșit că poți păși peste trecut, că poți începe un capitol nou să îți planifici o nouă viață, el îți amintește că niciodată nu o să poți merge mai departe, nu fără riscul ca secretele tale să iasă la iveală, atunci când trecutu...