E greu în viață.
Știu că ai un suflet slab fără apărare,care dacă mai primește câteva lovituri o să cedeze.
Știu că suporți zilnic insultele și criticile persoanelor care nu știu decât să te facă să te simți mic și fără apărare.
Nu există soluție!
Numai timpul poate vindeca această rană fictivă care te inundă cu tristețe și melancolie.
Dar nu poți aștepta ca timpul să rezolve, nu?
Așa că te retragi într-un colț pustiu din cameră și incepi să plângi...
E bine să te descarci.
Nu te teme să-ți arăți sentimentele în public,asta este o dovadă de curaj.
În prima zi nu vrei apă, nu vrei mâncare, nu-ți trebuie nimic... Vrei doar liniște, nu-i așa?
În timp ce întunericul te acaparează,stai și te gândești la toate zilele în care ai tăcut și nu te-ai impus, de frică sau pur și simplu din respect.
Trebuie să te impui, nimeni nu te poate controla, nimeni nu te poate modela după bunul plac.
Vorba aia "O strângere de mână și după... O strângere de gat!
