Coroana De Gheata

Capitolul 6

Imi simt capul greu si ametit . Ma dor toate si nu-mi pot deschide ochii. Aud zgomote , tipete , sunete de lovituri. Nu stiu unde sunt dar nici nu-mi deschid ochii sa aflu. Probabil e din nou un cosmar din acela in care ma trezesc pe marginea unei prapastii . Da , sigur asta trebuie sa fie ! Nu-mi amintesc ce am facut inainte sa fiu aici . Poate iar am adormit in grajd la Celest . Dar un sentiment de neliniste ma opreste sa cred ca asta s-a intamplat. Apoi aud voci si imi dau seama ce s-a intamplat .

- Javra aia nu s-a trezit ? Cat timp mai doreste mica regina sa-si faca somnul de frumusete ? - Javra ? Cum iti permiti sa vii aici dupa ce ai lovit-o ca pe hotii de cai sa intrebi daca mai doarme ? E inconstienta din cauza loviturilor pe care i le-ai dat , idiotule ! spuse Alexander pe un ton iritat . - Saracuta ! Chiar imi pare rau , spuse vocea necunoscuta pe un ton ironic . Data viitoare o sa lovesc mai tare , sa vad daca mai poata sa-si faca somnul de regina ce e ! Apoi se aud pasi si se lasa linistea . O mana ma mangaie pe frunte , dandu-mi parul la o parte .

- Yadelaide !Trezeste-te , te rog , trezeste-te !

Depun un efort supraomenesc numai pentru a deschide ochii , dar il vad acolo , in fata mea , cu ochii de culoarea lagunelor si parul de aur , pe Alexander , care scapa un suspin de usurare .

- Doamne , ce bine ca te-ai trezit ! Am fost foarte ingrijorat ! Credeam ca nu te vei mai trezi ! Te simti bine ? - Am avut zile si mai bune , spun eu cu o voce haraita pe care nu o recunosc ca fiind a mea ,unde suntem ? - In temnita regelui , am fost capturati .

Ma ridic repede in sezut si imi trebuie cateva secunde sa-mi revin din ameteala .

-Ce ? A mers chiar asa de rau lupta noastra ? Nu-mi mai amintesc aproape nimic. Luptam apoi am simtit o durere ingrozitoare si totul s-a prefacut in negru . Am pierdut multe ?

- Nu chiar . Am fost dezarmat si tu erai deja inconstienta asa ca nu am mai avut nicio sansa . Ne-au legat la ochi si ne-au adus aici. Am fost vizitati chiar si de rege , dar nu a avut prea mare succes . Voia sa vorbeasca cu tine dar cum tu erai inconstienta... In temnita obscura , nu puteam deslusi mare lucru . Podeaua era din piatra aspra acoperita in unele locuri cu niste carpe soioase , barele erau din fier solid dar plin de rugina , care semana mai mult cu sangele uscat. Mica fereastra era si ea zabrelita , dar oricum ar fi fost prea mica pentru a scapa de acolo. Razele lunii ajungeau pana la mine , si puteam sa vad ca in jurul incheieturilor am rani pline de sange uscat . Vazandu-ma ca ma uit insistent la incheieturi , Alexander imi spune :

- Mda.., soldatii regelui nu sunt prea gentili cu ostaticii . Ne-au legat mai rau decat pe niste animale .

- Cam cate ore am fost inconstienta?

-Yadelaide , n-ai fost inconstenta cateva ore , au trecut 2 zile .

-Doua zile ? Inseamna ca Edgar mai are cam 8 zile pana moare , iar eu trebuie sa-i duc floarea!

Imi verific lucrurile pe care le mai am la mine . Sabia lipseste si la fel si pumnalele din cizme . Imi verific saculetul de la curea si descopar ca floarea este inca acolo . Rasuflu usurata si ma uit la Alexander.

-Asta inseamna ca inca mai avem o speranta ! Inseamna ca inca mai putem ajunge la timp la palat , trebuie doar sa scapam cumva de aici !

-Cred ca asta e imposibil !