Povestea Noastră

Început, Cuprins, Sfârșit

Povestea a început intr-o zi de septembrie. Dimineata. Razele soarelui adiau din ce în ce suferinde împrejurimile, cu greu însă. Era un frig infernal. Amber însă, era afara, era o tânără liceana în clasa a 9 a. Era frumoasa, deșteaptă și înțelegătoare, dar avea un defect uriaș.... Era atât de iubitoare încât toată lumea își putea găsi loc în inima ei, dar inima sa nu avea deloc loc pentru ea.
Curtea liceului era pustie, doar Amber era afara, înfofolită într-o geaca roz, iar nasul parca îi tartaia de atâta frig.
- Amber!
- Mabel ce sa întâmplat cu tine?
Mabel era una dintre cele mai bune prietene ale sale, o mare voleibalista, înaltă, frumoasa și foarte matură pentru vârsta ei.
- S-a terminat ! Îi spuse Mabel cu ochii plini de lacrimi.
-Te-a părăsit Trevor?
- Nu, dar simt ca nu mai are multe. Zilele astea a trecut pe lângă mine de parca am fost invizibila. E asa indiferent.
- O sa treacă serios, vei vedea... Poate nu-și dă seama.
Amber o lua în brate pe Mabel. Dinspre sala de sport doi baieti, sportivi se apropiară de cele două.
Unul dintre baieti era un baiat fermecător cu ochii albaștrii-verzui, înalt de 1.85 si un corp atletic și cel mai important, par blond și o freza rebelă ciufulita si data într-o parte, îi zâmbi lui Amber si spuse:
- De ce plângi Mabel?
- Lasă-mă te rog, Ben.
- Te-ai certat cu Trevor? Spuse Mike, celălalt băiat
- Da....
Privirea lui Ben si al lui Amber rămase neclintită unul la celălalt pentru câteva fracțiuni de secundă. Era atât de frumos totul, dar dintr-o data privirea lui Ben se clinti din loc și fără să stea pe gânduri o lua la fugă în școală, parca salvat de clopotel.
- Haide Mabel, sa mergem și noi.
Au trecut zile, săptămâni, iar Amber nu se putea gândi decât la Ben. Nu îi vorbise vreodată, dar vroia atât de mult sa îl cunoască, atât de mult să-i vorbească, dar momentul mult așteptat nu mai apărea și parcă asta o întrista pe fata din ce în ce mai mult.
Într-o zi însă, echipa cu care Amber si Mabel se antrenau au avut meci chiar în sala de sport al liceului. În timpul meciului pe ușa sălii 4 băieții intrară și se așezară pe banca cea mai aproape de teren. Printre baieti era și Ben. Amber îl văzu imediat și roși toată. După ce meciul se termina fiecare merse acasă. Aceasta intra pe internet și văzu că Ben era conectat. " Hei, mulțumim pentru sustinere". Îi spuse aceasta. De atunci cei doi începură să vorbească mult, ore întregi, nu era zi în care cei doi sa nu se sune, sau sa vorbească prin mesaje. Stăteau nopțile doar sa vorbească... . Se potriveau de minune, iar după 4 luni de prietenie, au devenit ceva mai mult. Se iubeau cu foc, un foc atât de mare și intens încât simțeai cum amândoi ard de nerăbdare să se vadă.
Veni vacanta de vara, clipa în care cei doi trebuiau să își ia rămas bun pentru mai bine de 2 luni.
- Te iubesc, nu vreau sa te pierd... . Spuse fata în timp ce Ben o strângea tare la pieptul sau.
- Tu ești fetita mea mica, ești puiul meu, nu ma vei pierde, te iubesc enorm nu vreau sa se schimbe nimic intre noi, distanta e doar o cifra, iti promit ca vei adormi și te vei trezi cu mesajele mele în telefonul tău. Te rog sa nu plângi, vreau sa fi puternica.
- Nu pot, nu pot sa ma gândesc că doar peste 2 luni te voi revedea.
- Știu iubita mea, despărțirea e atât de amară, dar revederea va fi atât de dulce... . Te rog sa nu mai plangi, e păcat de ochișorii tai mari și verzi sa-i ineci in lacrimi. Te rog, de fiecare data cand îti va fi dor de mine sa strângi în brate ursulețul pe care ti l-am dăruit. Te iubesc enorm de mult.
Ben o sărută pe buze apoi pe frunte. Amber isi strecura mana în buzunarul de la geaca lui Ben si ii îndesa bine o scrisoare.
- Ben te rog sa o deschizi imediat ce ajungi.
- O voi deschide numai decât.
Ben ii înmâna lui Amber un trandafir roșu, o strânse tare în brate, o sărută apoi se urca în autocar.
Trecuseră zile.Ben vorbea din ce în ce mai putin cu Amber iar asta o sfâșia de durere. Aceasta îngrijorată ii trimitea sute de mesaje la care Ben ii răspundea abia după o zi, sau chiar doar le citea fără a mai răspunde. Amber plângea zi și noapte, se ascundea într-un colt uitat de lume și intră în lumea sa.
Veni ziua în care băiatul de întoarse în oraș.
A: " La cat ajungi? Aș vrea să te aștept "
B: " Nu ma aștepta. Ma așteaptă băieții. "
A: " A... Ok... . Ești bine? Ești obosit? "
B: " Sunt obosit, vorbim mai tarziu"
A: "... bine. "
Începu școala. Amber se așeză lângă Mabel si Daisy.
- 'Neaţa... Ce faceți?
- Neaţa. Stam si noi. Îl aștept pe Trevor. Spuse Mabel
- Ce bine ca v-ati împăcat.
- Da..... . De ce nu ai venit aseară cu Ben?
- Ben a ajuns târziu în oraș, și nu mă lasăt s-a îl aștept.
- Amber,...! Ben a venit în oraș pe la 8 seara, și la 9 a venit cu noi în club alături de Josh, Daniel, Mike si Steve. Și aceștia toti cu prietenele lor.
- A.... . Nu mi-a spus nimic.
- Amber ești ok?
- Da....
- Ești puțin cam palidă.
- Sunt ok serios.
Amber își luă geanta și merse inspre clasa.
Afara ningea, majoritatea elevilor erau în pauză în curtea școlii. Amber ieși în pauza în locul unde se întâlneau deobicei cei doi. Ben se afla la geam, o văzu si nu coborî. Asa făcuse 2 săptămâni la rand, găsindu-si tot timpul scuze.
Într-o seară fata își făcu curaj și îi scrise.
A : hei
B : hei!
A: ce faci?
.....
B: sunt obosit tu?
A: Vroiam sa vorbim
B : sunt foarte obosit vorbim mai târziu.
A: Nu! Te rog..
B: Ce e?
A: de ce ești asa indiferent?
B: Ti se pare.
A: Ești atât de rece uneori încât nu știu ce e cu tine... Nu te mai recunosc.
B: Sunt bine.
A: Eu nu.
B : Aha.
A: am inteles, ai treaba, ești ocupat, antrenamente, vrei sa ieși... Dar de ce poti sta nopțile pana la 5 in cluburi cu prietenii... Dar sa stai cu mine o jumătate de oră nu contează unde, nu poti?
B: ești cicalitoare. Am viata mea. Ai devenit obsedata.. Vreau libertate.
A : Adică vrei sa ne despărțim?
B : Cam asa ceva.
Fata ieși de pe internet și planse mult, nu se mai oprea. Se muta de la școală doar pentru a nu-l mai vedea. Era puternica deși, seara când își punea capul pe perna, o mare de lacrimi ii spălau ochii.

Trecura zile, saptamani, luni, ani.
Amber ajunsese una dintre cele mai bune avocate din tara. Era o femeie implinita, cu o familie fericita, și o carieră înfloritoare.
Într-o zi, când deschise cutia postala văzu o scrisoare pusă într-un plic albastru.
Amber deschise plicul si găsi o poza cu ea și Ben de la primul lor an împreună. Se apuca sa citeasca de pe scrisoarea alăturată pozei.
" Dragă, Amber.
Bună, ma mai ști? Sunt eu, Ben. Cum ești? Cum te simti? Ești bine? Fericita? Mai plângi? Te mai doare? Mai ști ce mult ne iubeam? Am fost un dobitoc... , fraier cum vrei tu sa imi spui. Te iubesc și te voi iubi mereu. Te iubesc mai mult decât iubește un copil mic dulciurile, apropo mai ști ce fericiti eram Împreună? Când ne certam copilărește pe dulciuri? Când ne băteam cu perne? Când mai invatat sa fac pizza și am învârtit aluatul si a picat pe jos? Mai ști când râdeam ca prostii trei ore fără oprire? Mai ști când te chemam sub pretextul sa Învatam si râdeam amândoi de cat de stâlcit vorbesc franceza? Mai ști când.... Mai ști... Când... Când... Mai ști cât de mult ne iubeam? Mai ști?
Al tău pe veci, Ben. "

Amber lua scrisoarea si o arunca. Câteva zile mai târziu într-o seară, Amber ieși la plimbare cu sotul si băiețelul sau.
Cum se plimbau cei trei pe alee din spatele lor se auzi o strigare:
- Amber, Amber! Striga un bărbat
- cine e? Întrebă sotul lui Amber.
- Un vechi prieten. Haide, te rog du-te cu cel mic în parc pana lămuresc niște lucruri.
- Bine draga mea. Îi spuse Christopher, apoi o sărută.
În acel moment bărbatul se opri din alergat și incetini pasul. Se apropie încet de Amber.
- Ce vrei Ben?
- Amber.... Ce frumoasa te-ai făcut... .
- Multumesc.
- ești femeie în toată firea....
-Sunt fericita!
- Ma bucur nespus de mult ca te-am văzut. ți-am scris o scrisoare... Ai primit-o ?
- Da.
În acel timp, Amber se încheie la palton iar Ben își atintii ochii pe un detaliu, burtica lui Amber.
- Văd că ești însărcinată.... Ești fericita? Te iubește?
- Da... Sunt și mă iubește atât de mult, cat tu nu ai putut
- Te iubesc în continuare.... Doar ai primit scrisoarea.
- Geaca asta e cea pe care ai purtat-o când ti-am dat scrisoare în acea vară?
- da.
- După ce ne despărțim vreau sa citesti acea scrisoare... Pentru ca nu ai făcut-o când trebuia.
- Promit ca o s-o fac... Dar cred ca e deteriorată de la atâtea spălări...
- Încearcă să citești macar cat se mai vede..
- o s-o fac... Pentru ca te iubesc.
- bine. Acum.. Plec... Ma așteaptă familia...
- Bine, pleaca, se vede ce mult mai iubit.
Dădu mana cu Amber iar aceasta îi înmâna poza cu cei doi din adolescenţa.
Amber cu ochii umezi ii întoarse spatele lui Ben își se îndreptă ușor spre parc unde îl zări pe Christopher. Îi zambi si își spuse.

" Ai dreptate, plec, pentru ca atât de mult te-am iubit, te-am iubit atât de mult încât mi-am pierdut mintile, te-am iubit încat in burtica mea se află Emma si Emily.... Atât de mult te-am iubit încât le dau fetitelor mele numele pe care le-ai ales tu mai demult când spuneai ca o sa ne căsătorim si o sa avem două fetite pe nume Emma si Emily, atât de mult te-am iubit încat m-am luptat cu toti pentru tine. Atât de mult te-am iubit încât... Încât... Am uitat sa sesizez ca tu nu ai făcut-o vreodată. " asa își repeta Amber în timp ce se apropia de Christopher si băiețel.
Cristopher auzind-o șoptind ceva o intreba tinandul în brate pe copil
- Ce ai spus draga mea?
Ea îi ciufuli băiețelului parul si spuse:
- Ben, nu tie frig? Nu vreau sa răcești, te iubesc atât de mult... Atât de mult te iubesc.
Cristopher ii strânse în brate și îi spuse:
- De pe pământ până la univers..
- ATÂT DE MULT VA IUBESC! completa Amber.

Ben aflat pe cealalta parte a parcului se uita la poza cu cei doi din tinerețe si citi ce-i scrisese Amber pe spatele pozei apoi pe scrisoare.
" Plec pentru ca atât de mult te-am iubit încât copilașul meu iti poarta numele, plec pentru ca toate gândurile mele la tine s-au întors, plec pt ca te-am iubit, plec pentru ca te respect, plec pentru ca am o familie, care cu adevărat ma iubește. "
Pe scrisoarea degradată cu urme de cerneala, mai erau doar câteva cuvinte vizibile : " UNEORI MAI TARZIU, POATE DEVENI PREA TARZIU".