Eram singura. Nu aveam pe nimeni aici. Daca va intrebati unde "aici" , "aici" este in Bucuresti. Saptamana asta m-am mutat aici cu parintii mei.
Am pornit in drum spre scoala. Eram imbracata cu o bluza neagra,blugi negri si niste bocanci.Mama ma incuraja:
- O sa iti faci multi prieteni!
- Da sigur,poate daca sunt orbi!
- De ce? ma intreaba mama de parca ar fi fost prima data cand ma intalneste.
Eram genul de fata care desi avea doar 13 ani nu stia cum sa scape de prieteni. Eram clasa a 7-a si nu voiam sa am prieteni pentru ca aveam prea multe rani emotionale.
Eram genul de fata emo care se machia cu negru ,care avea parul negru,care se taia. Asteptam sa mor.
Am ajuns in sfarsit la scoala in fata usii ma astepta diriginta:
- Buna ziua!
- Buna ziua,spun eu cu o voce de drogata.
-Esti fericita ca esti in clasa asta?
-Nici macar nu mi-am cunoscut colegii.
A deschis usa si am vazut cativa colegi care se jucau cu mingi de baschet si scriau lucruri urate pe tabla(care ma amuzau).
-Asta este clasa in care vei fi.
Pe usa scria: VII C.
M-am asezat langa o fata gotica ca si mine, si am spus:
-Salut! Eu sunt Mihaela!
- Vai ce nume dragut!
- A da , pe tine cum te cheama?
-Adela.
-Ok. Si ziceai ca eu am nume dragut.
-Cred ca noi doua o sa ne intelegem foarte bine!
Apoi ne-am imbratisat.
