Am cei mai tari prieteni,îmi sunt alături mereu şi cu această ocazie le mulțumesc...uneori când eşti dezamăgit ai nevoie de un umăr pe care să plângi,dar nu umărul oricui...sunt persoane care vor fi alături de tine pe moment şi persoane care vor fi pentru totdeauna atâta timp cât ştii să îi prețuieşti...
Povestea mea începe într-o seară în care ieşisem cu gaşca pe afară.Ne plimbam prin parcul central al oraşului,iar acolo a început totul,am observat că cineva era în spatele meu,era un băiat destul de drăguț împreună cu prietenii lui...Am hotărât să merg înainte şi să nu îl bag în seamă.Plecăm din parc,dar observ că acesta ne urmăreşte.Hăh ce disperat *îmi zic în mintea mea,neştiind ce va urma*.Îmi sună telefonul, trebuia să mă duc acasă.Înainte de a pleca am aflat cum îl cheamă de la una din prietene.
Ajunsă acasă,mă schimb după care îl caut pe Facebook,mă uit puțin prin pozele lui şi îi dau cerere,o acceptă după care îmi dă mesaj...vorbisem toată noapte cu el,imi era aşa greu să mă opresc din vorbit cu el,dar trebuia pentru că era prea târziu.
Ce credeți,merită să mai continui?
Ps:e prima carte pe care o scriu.
CITEȘTI
Story Of My Life
RomanceDeea este o fată de 14 ani care se îndrăgosteşte de un băiat pe care îl cunoaşte întâmplător prin oraş.Cei doi încep să vorbească,se împrietenesc,dupa care.... Haide-ți cu mine pentru a afla mai multe.
