Totul e doar razboi !

(4)

Dimineaţă mă trezesc și mă duc să mănânc.
La micul-dejun avem ceva delicios!
Lipito , filincus şi lapte cald.

Lipito: salată de roşii cheri şi cu puţini morcovi.
Filincus: carne de vită amestecată cu toate legumele.

Delicios!

După ce mănânc mă duc să mă îmbrac cu tricoul meu preferat şi cu blugii cei ai frumoşi.
Ies afară să explorez lumea a doua.
Toţi oameni se plimbau prin sat.
Mă duc la un alt băiat şi îl întreb dacă vrea să fim amici.
El a fost de acord.
Era frumos.
Înălţimea perfectă , ochii negri şi părul maro.

-hei, cum te numeşti? •ma adresez eu prietenoasă •
-Lucifer , tu cum te numeşti? Eşti aşa frumoasă! •zice Lucifer punându-mi mâna pe obraz.•
-mersi,eu mă numesc Kim.
-frumos nume!
-mersi şi al tău! Auzi, îţi pot spune Luci?
-desigur!

Când eram aproape de cafenea Brandon mă strigă:
-kiiim!
-da!?
-ce faci?
-mi-am făcut cun amic nou!●﹏●
-foarte frumos! Vino să îţi spun ceva!
-ce? •zic eu urmându-l pe Brandon•

-acela e cumva Lucifer?
-mda!
-ai făcut o mare greşeală!
-de ce?
-lucifer e regele vârcolacilor!
-de unde şti?
-a fost prietenul meu şi vroia să mă zgârie!
-nu prea cred!nu este el amicul perfect că nu l-ai ales tu,nu-i aşa?
-nu, nu e adevarat! Chiar e vârcolac!
-ok, voi afla eu!
-daca nu îţi crezi prieteni adevăraţi, nu mai crezi în nimeni! Eu nu mai sunt prietenul tău de acum! Să fie Lucifer prietenul tău!
-ok, atunci plecă din faţa mea!
-bine, pa!

Şi a plecat...
~of,de ce am fost aşa de fraieră!? Nu trebuia sã mã cert cu Brandon!
Sunt o fraieră! ~zic eu în sinea ea.

Mă îndrept spre Luci.
-hei!•spun eu supărată •
-hei , de ce eşti supărată?
-nu sunt! Nu-i nimic!
-faţă ta zice altceva!
-m-am certat cu Brandon!
-ce ţi-a zis?
-că.....că tu eşti....... eşti vârcolac!
-mdaa...ăsta e adevărul!
-şi ai zicea că mă vei transfoa şi pe mime în vârcolac. E adevărat?
-da! Te vreau ca soţie a mea!
-ce? Eşti nebun?
-nu!

M-a apucat de gulerul tricoului meu. Mă ia în braţe şi fuge cu mine spre depărtări.
Eu mă zbăteam in ghiarele lui.
-lasă-mă jos! •ţipam din răsputeri.
Într-un sfârşit ajunge la o peștera întunecoasă.

Intră in peștera . Mă leagă de o stâncă ridicată din peșteră. Mă zbăteam în legătura lui strânsă.
Deodată funia se rupe. Fug afară .
Când ies din peșteră văd că peștera era pe vârful unui munte. Era chiar muntele Athos .

Încerc sa escaladez pe fiecare piatră,dar...deodată mi-a alunecat piciorul de pe stâncă.

Cad în gol.
Pe la jumătatea muntelui Athos simt o mână pe spatele meu care mă opreşte din cădere.
-cine eşti? •zic eu tresărind •
-stai liniştită! Sunt eu, Brandon!
-mersi şi, scuze cã am ţipat la tine! Ai avut dreptate!
-păi, ţi-am zis eu!
-stiu!•zic eu râzând •,-apropp,cum coborâm?
-priveşte! •îmi zice Brandon.•

Sare de pe stâncă și își deschide aripile lui mari.
-ce sunt astea?
-aripi de vampir.
-eşti vampir?
-se pare că da!

Ajungem înapoi în sat. Toţi locuitorii ţipă :
-uite-i!au veniiit!

Se bucurau că m-a salvat din ghiarele vârcolacului.
Mă pune jos . Toţi locuitorii mă îmbrățișau şi îmi dăruiau elixire pentru a mă reîntoarce înapoi la părinţii mei.
Le mulţumeam tuturor.

......TO BE CONTINUED......