Jeff The Killer- Inceput Si Sfarsit

Capitolul 5. She's beautiful.

Încă explorez pădurea asta imensă si de fiecare dată ma pierd in ea, chiar dacă schimb direcţia de mers trec prin aceleaşi locuri şi noroc cu Slender care ma scoate din acest "triunghi al Bermudelor" cum ii zic eu.
Este seară si e timpul să ies la vânat dar cu Masky si Hoodie.
Ăştia doi fac un cuplu perfect, unu retardat si altul in lumea lui.

Mergem prin oraş uitându-ne la vitrinele magazinelor dar nu uităm să vandalizăm unele locuri pentru a obţine ceea ce vrem,adică mâncare, haine. Întreg oraşul e al nostru şi nimeni nu poate să ne oprească.

-Masky! Treci aici!
-Venea la mine cu joint-ul in mână.
-Ce dracu faci mă?
-Ma simt bine. Imi spunea el după aceea schiţa un zâmbet ciudat pe faţă.
-Mda...ok ciudatule. Uite ce e acolo. Ii arătam spre o nouă victimă, o fată la colţul străzii ce plângea.
-Hopaa, pisi ce e cu tine singurică? Se simţea puţină perversitate in vocea lui.
-Stai mă nebunule poate o speriinsi fuge.
-Stai mă calm ca intră chipesul in acţiune.

L-am lăsat in pace iar eu m-am asezat pe o piatră verificându-mi mesajele.
Trec 5 minute şi se aud ţipete de la colţul străzii,era Masky care lovea fata aceea ca pe un sac de box,cu picioarele ,pumnii cu ce apuca.
M-am dus la el şi ea era întinsă pe asfalt desfigurată, plina de sânge.
In final acesta ia cuţitul şi ii scoate ochii, ii taie urechile nasul si buzele.

-Cred ca mi se face rău.
-Jeff! Nu pleca! Abia am inceput...bă, nu...vomita. Meh, asta e. Si îşi continua activitatea in timp ce râdea ca un psihopat.
Hoodie admira arta stradală si părea foarte concentrat,e ciudat tipul.
-Eşti bine?
-Huh?! Ai zis ceva. Il intrebam pe Hoodie, uimit că a vorbit.
-Eşti in regulă? Pari cam palid. Imi spunea el foarte calm.
-Aa...da sunt bine.
-Ştiu ce crezi, ca sunt un ciudat si eşti uimit ca am vorbit, ce-i drept nu fac asta des dar lucrurile din jurul nostru trebuiesc privite intr-o altă perspectivă.
-Ook...1. Cum de ştii? Si 2. Ce ai zis acolo?
-E nesemnificativ,încearcă să priveşti lucrurile din punctul meu de vedere.
-Nu ştiu cum vezi tu lucrurile, pari ciudat la prima vedere..
-Gata băieţii, am terminat dacă vreţi să vedeti e in tomberon. Venise Masky care mă intrerupse. Era plin de sânge.
-Hai sa plecăm mai bine, e cam destul pentru seara asta.
-Huh... cum zici tu.

Acasă

-Ce aţi făcut copii? Întreabă Slender.
-Dementu ăsta a măcelărit o fată in ultimu hal.
-Foarte bine. Si tu?
-Am vomitat.
-Cât de trist. Îţi trebuie antrenament.
-Stiu asta dar promit ca o să incerc sa fiu mai bun.
-Sa vedem.

O nouă zi, aceleaşi planuri, doar ca ma simt ciudat...ceva e schimbat azi.
Trec cu privirea peste acest fenomen şi imi continui ziua.
Plec din pădure si ajung in suburbie, spre seară imi aleg victimele şi actionez.
Ajung la o casă, e linişte si in toata casa se poatr observa un singur bec aprins intr-o camera la etaj.
Intru pe geam si explorez camera in liniste fara nici macar un zgomot.
Urc pe scari iar in cele din urma ajung in camera unei fete dar aceasta lipsea.
Decid sa ma asez pe fotoliu să astept prada,dar între timp arunc o privire si observ o poza cu o fată, era...frumoasă. Avea părul roşcat si ochii verzi, cine poate sa fie această...
Nu apuc sa termin întrebarea că ea intră pe uşă iar când m-a văzut a început să tremure din cap până în picioare.
Era chiar ea, avea tenul deschis şi era scundă, aproximativ 1.62 cu părul său roşcat până la fund.

-Cine eşti tu şi cum ai ajuns aici? Întreabă ea speriată.
-Eu sunt Jeff. Jeff the killer iar tu?
Simţeam că nu trebuie să o omor, era perfectă si cred ca mi-a picat cu tronc.
-Denise Spark. Nu mi-ai răspuns la cea de a doua intrebare.
-Hmm...cum am intrat aici? Pe geam evident.
-Puteai să baţi la uşă ca orice om...in fine, ce ai păţit la faţă?
-Nu sunt frumos? Intreb eu ridicând spranceana. Şi ce criminal bate la uşă?
După ce i-am spus asta s-a albit la faţă dar a râs.
-Tu? Criminal?
-De ce esti aşa de calmă? Ştii ca o sa te omor,nu? Nu aveam de gând sa o fac dar voiam sa o sperii.
-Nu o să o faci.
-Serios? Şi ii pun lama cuţitului la gât. Şi dacă as face-o?
-Nu ai cum. Şi din 2 mişcări îmi ia cuţitul si mi-l pune la gat. Nu mai esti dur ,nu? Imi spunea asta urmat de un chicotit.
-Ce dra...?!
-Eşti tu criminal, dar eu sunt agilă.
-Ok... ai ceva să îmi zici?
-Am jucat teatru Jeff. Ştiu cine eşti stai calm. Poţi să te aşezi acum,criminalule. -De ce stai singură?
-Mi-am omorât familia din simplu fapt ca nu ii suportam.

Mă uitam la ea şi nu pare sa fi omorât pe cineva in viaţa ei,e atât de drăguţă, nu are cum.

-Dacă vrei poţi să dormi la mine in seara asta, doar dacă vrei.
-Hmm...interesant..
-Nu te gândi la prostii.. doar sa dormi, nimic altceva.
-Mbine.. cum zici tu.

Am acceptat sa dorm la ea, ne-am culcat la 1 noaptea,cel puţin ea ca eu am privit-o când dormea si era ca un înger.

Scuzaţi ca nu am postat dee...4 zile cred nu am nici măcar o scuză, dar parcă ma face să sterg cartea cand sunt persoane care citesc cartea fara sa voteze măcar un capitol sau sa îţi dea un sfat...cine stie? Poate te chinui degeaba.