Undeva departe poate la sfarsitul lumi dupa multe tufe paduri si vise exista o alta lume.
Dar intr.o zi o fata plimbanduse printr.o padure de mult ascunsa de oameni Sofia gasise o poarta cu foarte multe semne ciudate luate parca dintr.un alt capitol al vieti.
Sofia avea 14 ani ,ochii negri ,parul lung si saten cu suvite albastre si cu un suflet aventuros si bun.
Intrand usor,usor in pestera
cu multe liene inflorite da pese lumea ascunsa iar acolo erau unicorni,sirene si multe alte ciudaceni spectaculoase.
Acolo ea isi vede cele trei prietene si vrand sa vorbeasa cu ele au disparut ca un sclipici misterios si aparuse un unicorn speriat si infricosat de parca eram un om care vroia sa ii faca ceva rau dar cred ca mie imi era mai frica de el decat lui de mine.
Apropiindu.ma de acel specimen cu pasi marunt si cu mana intinsa.
Credeam ca daca il voi atinge va exploda sau se va transforma intr.o besti fioroasa sau cine stie ce.
Apropiindu.ma de el cu pasi marunti si cu mana intainsa vrand sa ma imprietenesc cu el.
El imi acceptase gestul cu greu si incepu sa sara in sus si injos iesindui sclipiri din corn, eu crezand ca vrea sa ma atace sarind intr.o parte dupa un copac dar el incepu sa vorbesca cu mine speriinduma si mai tare.
-Nu te teme de mine!
-Chestia asta imi spune un unicorn , si imi spui si sa nu ma speri.
-Clar e un vis ,visez.
-Nu e niciun vis e realitate.
-Pffff,ha ha ha , sigur sigur!
El incercand din rasputeri sa imi explice aud o voce ce ma striga
-Sofiaaaa,era mama plecasem repede nici nu ii spusem pa unicornului.
Ma trezesc usor ca dintr.un vis.
-Asta a fost cel mai ciudat vis.
Scuze ca am inceput cartea cu un vis de al Sofiei. Stiu ca e ciudat.😂
