In memoriam Anna Korlov ( intelegi daca citesti Anna Dressed in Blood )
( prefer sa cred ca nu a murit sau ca el o va gasi in lumea de dincolo, dar daca nu va fi asa nu pot risca :) )
Conrad P.O.V.
Pana sa o intalnesc eram un om normal. Un baiat simplu. Pana sa o privesc in ochi nu stiam ce inseamna durerea. Credeam ca e ceva care vine si pleaca, dar ea e facuta din durerea acumulata intr-o viata. Durerea care ramane. Pana sa imi smulga carnea de pe brat nu intelegeam ce e furia. Credeam ca e o chestie de moment, o iesire, o eliberare a sentimentelor negative, dar nu e asa. Ea vrea ca nimeni sa nu se mai intoarca viu acasa, asa cum nici ea nu a mai ajuns vie. Acum traieste doar momentul ala, vrand sa ii omoare pe toti. Indiferent daca esti bun sau rau. Ea nu poate diferentia. Si totusi s-a oprit din a ma sfasia, ochii calmandu-i-se brusc.
Acum o puteam citi ca pe o carte deschisa. Asa cum ii puteam citi si pe altii.
Se gandea la oamenii pe care i-a omorat. Sfartecandu-i pe toti. Nu parea insa sa aiba vre-un regret. Inca crede ca toti suntem exact ca asasinul ei. Reci si nemilosi. Monstrii, dar a uitat ca a devenit cel mai urat cosmar al ei.
- Annabelle, eu nu vreau sa iti fac rau! am spus eu tremurand usor din cauza vantului puternic care parca imi taia pielea cu asprimea lui.
Si-a intors fata spre mine, ochii nefiindu-i intunecati si de data asta. Lasand sa i se vada culoarea naturala ca si cum ar fi din nou vie. Era un verde patrunzator. Ca un smarald, stralucind in lumina puternica a lunii.
- De unde stiu eu ca nu ma minti? m-a intrebat acum cu vocea mai umana ca inainte.
- Nu mai trai in trecut! am spus eu destul de dur, regretand apoi. Nu toata lumea vrea sa iti faca rau, cel putin eu nu! am continuat pastrandu-mi tonul.
Asteptam sa se transforme din nou in bestia aceea nemiloasa, dar nu a facut-o. Asteptam sa ma sfartece ca sa imi lase familia in pace, dar nu a facut nici asta. E imprevizibila.
Mintea ii e goala, stand cu spatele la mine, parul fluturandu-i usor intr-o parte.
O rafala de vant veni puternic dintr-o parte, spulberand-o. A disparut.
CITEȘTI
Annabelle
Conto" Parca era mai frumoasa ca niciodata, dar stiam ca nu e adevarat. Singurele lucruri colorate de pe ea erau hainele, pantofii si floarea care ii statea de dupa ureche...dar o floare nu poate purta o floare. Chiar daca ea si-a pierdut culoarea, nu si...
