Dragoste-n Negru

Capitolul 5

-Sa il ia naiba! exclam cand urc in masina lui Dean

-Ce ai ma? ma intreba acesta dupa ce masina se pune in miscare si ma priveste intr-un mod curios

-Asta vrea sa ma duc diseara la nu stiu ce petrecere selesta si apoi sa imi petrec restul noptii cu nu stiu ce mos de 101 ani! ii spun pe un ton usor nervos

Dean incepe sa rada si tot ce face e sa ma enerveze  si mai tare.

-Taci! ii spun mai mult urland

-Laura, tu ai vrut asta! imi spune si se calmeaza dar imi dau seama ca are dreptate

-Si ce propui sa ma duc cu bosorogul ala? Nici in ruptul capului! Mai bine moarta!
-Hai nu zau? imi spune Dean devenind brusc serios si apasa mai tare pedala de acceleratie

-Eu vorbesc serios Dean! ii spun si imi sprijin capul de geamul masinii

-Si ce vrei sa facem acum? imis spune Dean 
-Nu stiu! ii spun pe un ton stins si imi inchid ochii

Dean isi pune o mana pe piciorul meu si eu imi pun mana peste a lui. Nu stiu ce se intamla intre noi, dar imi place, imi place aceasta avalansa de sentimente pe care mi-o ofera fara ca macar sa imi de-a seama. Ma calmeaza, sa il stiu langa mine, imi da acea stare de siguranta, de acasa. Nu stiu daca il iubesc sau daca  tot ce ar putea fi intre noi e doar o aventura de o noapte, dar acum , el e tot ceea ce am nevoie.
-Laura?

-Da! ii raspund pe acelasi ton stins

-Vrei sa te desprinzi putin de nebunia ascestui oras? imi spune calm si isi i-a mana de pe piciorul meu
-De ce nu! ii spun si schitez un zambet slab

Dean nu mai spune absolut nimic, doar apasa din nou cu putere pedala de acceleratie.
Sper doar ca lucrurile sa se rezole, si toti sa iesim cu bine din asta
Dean lasa in urma orasul si se aventureaza pe autostrada, si cand credeam ca va da vitezomentrul peste cap, incetineste brusc si schimba directia spre partea dreapta. Niciunul dintre noi nu a spus nimic, doar priveam peisajul atat de frumos si brusc mi-am amintit de casa, de copilarie, si de toate tampeniile pe care le faceam atunci cand eram mica.

Ne-am oprit in fata unei ferme si Dean a coborat din masina, si acelasi lucru facand si eu cateva momente mai tarziu. Aerul de tara imi amintea de buncii mei care locuiau la sat si la care imi petreceam majoritatea vacantelor.
Dean a asteptat sa cobor din masina si apoi mi-a prins mana intr-a sa, pana si eu as fi crezut ca suntem un cuplu daca nu as sti cu adevarat ca nu suntem unu, dar nu as regreta daca am fi.

Am inaintat impreuna spre casa pe etaj, pana ce am ajuns in veranda mare.

Dean a deschis usa care a provocat un usor scartit si imediat un catel a aparut in fata noastra dand din coada fericit!

-Si mie imi pare bine sa te vad! ii spune Dean zambind si apoi il mangaie 
-Dean chiar tu? se aude o voce calda din bucatarie, apoi in fata noastra apare o batrana
-Da bunico, chiar eu! ii spune Dean si apoi o imbratiseaza pe femeie

-Bob avem vizitatori! spune tare femeiea iar dupa cateva minute o usa se deschide si un barbat inalt iese din camera alaturata. Parul lui disparuse aproape in totaliate, dar conditia lui fizica imi dadea de inteles ca batranul a lucrat in poilitie sau armata in tinereatea lui

-Dean imi pare atat de bine sa te vad! spune batranul si isi strange in brate nepotul

-De ce nu ne-ai spus ca vi cu o fata? il mustra bunica lui si mie imi vine sa rad

-Si unde mai era surpriza? spune acesta zambind

-Laura Apostol! spun si batrana ma strange in brate ca si cum as fi fost nepoata ei

-Ne bucuram sa te cunoastem! imi spune bunicul lui Dean si ma strange si el in brate

-Auzi buni, spune Dean dupa cateva momente, crezi ca poti pregati un cos de picnic? 

-Imi va lua doar 10 minute! ne spune femeia si intra inapoi in camera de unde iesise mai devreme
-Deci, ce te aduce pe aici Dean? intreaba bunicul dupa ce ne asezam pe canapea

-Am vrut sa scap de aglomeratia orasului! spune acesta zambind 

-Dean! spune femeia din bucatarie.Am terminat!

-Ne vedem mai tarziu bunicule! spune Dean apoi ma prinde de mana si mergem la bunica lui in bucatarie

-Aveti aici tot ce aveti nevoie! ne spune femeia si ne intinde un cos care avea o patura deasupra

-Multumesc bunico! ii spune Dean luand cosul si apoi isi saruta bunica pe ambii obraji

Iesim pe unsa din spate si mergem pe alee pana ce aceasta se termina, apoi pasim pe o poteca ce serpuia prin padure.

-Dean?

-Da?

-Unde mergem? 

-O sa vezi! imi spune acesta si ma trage de mana

-Dean?

-Da Laura! 

-Imi e frica! 

-De cine? Sau mai bine spus de ce?
-De intalnirea de diseara.

-Totul o sa fie bine Laura! 

Ma simteam in siguranta acum, dar oare pentru cat tim ma voi simti asa?

Poteca se termina si ajungem pe o pajiste de poveste inconjurata de arborii mari, ale caror ramuri parca atingeau cerul.

-Am ajuns! spune Dean zambitor si intinde patura, apoi se aseaza. 

Ma duc si ma asez si eu pe patura moale, dar cam departe cei drept de Dean.

-Nu te mananc Laura! imi spun si se propie de mine

-Esti sigur?

Dean ma trage langa el, apoi se pune pe spate privind cerul, iar eu nu stiu cum am ajuns cu capul pe pieptul sau. Acesta imi saruta fin capul iar eu imi inchid ochii, spercand ca aceste momente sa nu se mai termine niciodata, sa stam asa o eternitate, dar nici macar o eternitate nu ar fi de ajuns.

Dean isi misca usor mana pe spatele meu, si fata mea a inceput brusc sa arda, iar un fior ciudat trecea prin locurile pe care el le atingea. Oh, la naiba cu timiditatea asta.

Heiii!
Un nou capitol asa cum am promis! Si se pare ca au venit si comentariile mele.Va puuup!