Lego

|02| Cea mai mare casă Lego pe care Lilly a văzut-o vreodată

Lilly nu era dispusă să meargă la cină în seara aceea. S-a privit în oglindă cu o expresie disperată. Florile şi volanele colorate de pe rochie eşuaseră în încercarea de a o înveseli. Se duceau la casa acelui băiat. Acel băiat rău. Nu voia să meargă. Dar un acces de furie ar fi avut ca rezultat doar înrăutățirea dispoziției sale deja proaste.

Nu voia nici măcar să-i vadă fața băiatului rău. Uşa din față s-a deschis când Tati a sunat la sonerie. Tatăl băiatului i-a întâmpinat şi Mamele s-au îmbrățișat. Dar atenția lui Lilly era era în altă parte. Ochii ei erau fixați pe micul băiat, ce îl strângea pe tatăl său în exact acelaşi mod în care o făcea şi ea.

Când a văzut-o privindu-l, s-a desprins rapid şi a fugit înapoi înăuntru.

În camera de zi, părinții erau ocupați cu bârfe fără rost pe subiecte fără rost. Băiatul avea un frate mai mare exact ca sora mai mare a lui Lilly, iar ei au devenit prieteni de asemenea. Mama băiatului servea ceva pe o tavă. Lilly a fost plasată în camera băiatului, unde era de aşteptat să se joace cu el. Ea s-a aşezat pe podea, cercetând totul în jurul său. Patru ani în această lume au fost destui pentru a o învăța să stea departe de oamenii răi.

Puțin mai departe, băiatul, pierdut în propria sa lume, avea spatele întors către ea. Era ocupat făcând un desen în creioane colorate.

Camera în care se aflau ei era încă neterminată. Toată mobila nu fusese despachetată şi nu exista vopsea pe pereți. Cel mai semnificativ lucru din ea era o măsuță joasă, deasupra căreia erau toate felurile de jucării, cărți de colorat, creioane colorate şi alte lucruri asemănătoare, aranjate la întâmplare.

Lilly a avansat către acea masă. După ce a încercat să ascută un creion colorat, dar a eşuat, a ridicat o foaie de hârtie pierdută şi a început să o plieze.

O bătaie pe umăr a întrerupt-o.

Băiatul stătea chiar în fața ei, cu un rânjet larg, însoțit de dinți pe față. În momentul în care l-a văzut atât de aproape de ea, Lilly a început să plângă. Rânjetul a dispărut de pe fața băiatului, înlocuit de o privire speriată, împingându-i grăbit o carte de desen în mâini.

Lilly şi-a oprit smiorcăielile şi a privit-o. Pe aceasta, scris cu litere mari, tremurate, cu litere colorate, erau scrise două cuvinte:

SCUZE

- Ben

Cu o față zâmbitoare uriașă la final.

Lilly pur şi simplu a privit-o pentru un timp fără să reacționeze. Şi-a tras nasul din nou, iar Ben aproape i-a confundat tăcerea cu respingere. Dar chiar când era pe cale să se retragă, Lilly a rupt pagina din carte. A căutat pentru un timp, a găsit un creion rătăcit zăcând în apropiere şi l-a ridicat. Cu degete la fel de tremurătoare ca ale lui Ben, ea a schițat o față zâmbitoare pe partea opusă a foii, şi i-a înmânat-o înapoi.

El s-a holbat la ea fără să clipească. Ea a zâmbit.

Au petrecut restul serii construind cea mai mare casă Lego pe care Lilly a văzut-o vreodată.

-

Story by @fairytale_99
All rights reserved for @fairytale_99